142 de ani de la proclamarea Independenței României!

La 9 mai 1877 a fost proclamată Independenţa României ca urmare a declanşării Războiului de Independenţă al României, parte a Războiul ruso-turc din anii 1877 – 1878, transmite Romanian Global News.

La începutul anului 1977, vasală Imperiul Otoman, România era silită să recunoască suzeranitatea otomană, să plătească un tribut anual şi să accepte stăpânirea Porţii în Dobrogea, la gurile Dunării, iar independenţa ţării devenise un ideal al tuturor românilor.

9 mai 1877-declaraţia ministrului de externe al României, Mihail Kogălniceanu, în Camera Deputaţilor: "Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare."

10 mai 1877-proclamarea independenţei în Senat.

La 9 Mai 1877, Adunarea Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a ţării. În faţa Adunării, M. Kogălniceanu, ministrul de Externe declara: "Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare..., suntem o naţiune liberă şi independentă". Proclamarea independenţei naţionale şi declararea stării de război între România şi Poarta Otomană, înlăturarea raporturilor de vasalitate au avut un puternic ecou la toţi românii, inclusiv la cei din Bucovina, Transilvania şi Banat. Dar independenţa, fiind proclamată, trebuia consfinţită pe câmpul de luptă şi impusă Europei pentru a fi recunoscută. Guvernul român, prin agenţii săi diplomatici, a cerut guvernelor europene să recunoască independenţa României. Turcia a declarat că îşi păstrează "drepturile intacte" asupra României. Guvernul englez cerea puterilor europene să ia măsuri energice de pedepsire a României pentru încălcarea tratatelor. Oficialităţile franceze au primit cu răceală vestea proclamării independenţei României. Germania impunea României să plătească pe acţionarii unui consorţiu german, care construise o cale ferată. Austro-Ungaria a adoptat o atitudine rezervată, recomandând şi celorlalte ţări europene să ia o hotărâre abia după război. Şi Italia a păstrat, oficial, o oarecare rezervă, deşi îşi exprima simpatia faţă de proclamarea independenţei României. Doar Rusia a acceptat independenţa ca un fapt împlinit.

După istoricele lupte de la Plevna, Rahova şi Vidin, cu pierderi însemnate de ambele părţi aflate în luptă, România şi-a consfinţit independenţa. Atacul redutei Griviţa va rămâne o pildă înălţătoare de curaj şi bărbăţie a ostaşilor români, al căror eroism i-a impresionat pe corespondenţii de presă străini, care au relatat despre vitejia acestora. Soldatul Parpală Constantin, din Regimentul 9 Dorobanţi, rănit grav, în momentul când a căzut la pământ, a strigat: "Să trăiască România!". Prin cucerirea Plevnei, după aproape cinci luni de lupte crâncene, s-a încheiat cea mai grea etapă a războiului, iar victoria finală a armatelor române şi ruse devenise sigură şi iminentă. Trupele aliate au capturat peste patruzeci şi cinci de mii de prizonieri turci.

După căderea Plevnei, s-a trecut la cucerirea Vidinului, după ce izbânda de la Rahova aparţinuse în întregime armatei române. La 15 ianuarie 1878, artileria română de pe ambele maluri ale Dunării a început un bombardament puternic asupra Cetăţii Vidin. La 22 ianuarie s-a încheiat un armistiţiu între Rusia şi Turcia, în urma căruia, la 11 februarie 1878, Izzat-Paşa a primit de la Constantinopol ordinul de a preda armatei române cetăţile Vidin şi Belogragic. La 12 februarie, trupele române au intrat în Vidin. Era pentru prima dată de la zidirea acestei cetăţi când în interiorul ei pătrundea o armată străină. Ocuparea Vidinului şi Belogragicului au constituit cele din urmă acte de război ale trupelor române în această campanie. Acţiunile militare din zona Vidin încheie în mod glorios şirul luptelor seculare purtate de oştile române împotriva ocupanţilor otomani.