Valentina Naforniță: „Cei dinafară m-au apreciat mai mult”

Debut // Soprana cântă pentru prima oară într-un spectacol la Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău

Muzica clasică învăluie coridoarele teatrului din capitală, în care pe parcursul acestei săptămâni s-a repetat intens pentru Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”. Într-una dintre cabine am găsit-o și pe soprana Valentina Naforniță, care a revenit din Viena pentru a participa la grandiosul eveniment cultural.

În timp ce coafeza o pregătea pentru a interpreta rolul Adinei din „Elixirul dragostei”, solista ne-a povestit mai multe detalii despre revenirea acasă, concursuri și pasiuni.

Valentina, ai venit de pe renumita scenă a Operei din Viena pe modesta scenă a Operei Naționale. Ce emoții îți provoacă revenirea acasă?

Sunt emoții pozitive și multă energie bună, deoarece cânt pentru prima oară acasă. Într-adevăr, am emoții pe care nu le am în altă parte, pentru că aici sunt membrii familiei mele și colegii, mai ales că este debutul meu în acest teatru. Până acum am cântat în alte concerte din R. Moldova, dar nu am avut niciodată posibilitatea să cânt în operă, pentru că nu îmi permitea timpul.

Colaborezi pentru prima oară cu echipa Teatrului de Operă și Balet „Maria Bieșu”. Care este diferența?

Colegii sunt sociabili. MaestrulYurkevych este foarte bun. Noi am mai colaborat și în Viena. Mi-a făcut o deosebită plăcere să-l văd din nou și să lucrăm aici. Nu am avut atât de mult timp să repetăm, dar sunt diferențe de tehnică și de scenografie. Îmi place regia spectacolului, pentru că este una clasică și îți dă o libertate și o siguranță în cântat, îți oferă mai mult timp să te concentrezi asupra vocii, decât să faci tot felul de cascadorii pe scenă, așa cum se întâmplă în cazul regiilor moderne.

Prin ce te-a inspirat regretata soprană Maria Bieșu?

A fost prima soprană pe care am ascultat-o în viața mea. Ea mi-a făcut cunoscută această lume a operei de care m-am îndrăgostit chiar din copilărie și pot să spun că m-a inspirat totalmente de la început și mi-a dat un imbold să-mi aleg acest drum.

Ai în palmares numeroase premii, cel mai mare fiind BBC Cardiff Singer of the World. Ce ai învățat din participările la concursuri?

Concursurile au fost uneori o experiență frumoasă, alteori mai puțin frumoasă, pentru că nu toate concursurile le-am câștigat. E un pic amuzant că eu am câștigat concursuri doar în străinătate. Am studiat în România și se făceau multe competiții, însă le câștigam doar pe cele în care juriul era din străinătate. E clar că cei dinafară m-au apreciat mult mai mult. Dar am avut oameni care m-au susținut și în România. Soprana Eleonora Enăchescu, care mi-a fost profesoară și care a decedat chiar cu o săptămână în urmă, m-a îndrumat și m-a ajutat enorm.

De curând ți s-a oferit Premiul Național. Ce reprezintă pentru tine această distincție?

Este foarte emoționant. Eu nu m-am așteptat și nici nu am visat niciodată să îl câștig. Am mulțumit celor care m-au votat. Este o mândrie pe care o dată în viață o poți avea.

Vii din nordul republicii, acolo unde ai început cu resurse minime. De ce are nevoie un tânăr pasionat de muzică ca să atingă succesul?

Mult curaj, multă muncă și, evident, talent. Munca este continuă și niciodată nu trebuie să lase mâinile în jos și să aștepte să îi cadă ceva din pod.

Dacă nu ai fi fost soprană, ce crezi că ai fi făcut altceva? Care sunt pasiunile tale?

Aș fi fost dansatoare. Mi-am dorit foarte mult. Am făcut și dansuri la Școala de Arte. De asemenea, îmi place să călătoresc și munca mea îmi oferă această ocazie. Merg în diferite orașe și îmi place să vizitez cele mai cunoscute destinații, cele mai importante muzee. Merg la Operă să mă uit, fără a cânta. Îmi place foarte mult să mă duc la concerte de operă și să fiu printre spectatori.

Cu toate acestea, Opera din Viena îmi este cea mai aproape de suflet, nu pentru că am cântat acolo atât de mult timp, dar și pentru că este o atmosferă superbă. Sala este construită în așa fel, încât e foarte caldă și cu o acustică formidabilă, ceea ce pentru cântăreții de operă este important.

Ce loc ocupă „acasă” în planurile tale de viitor?

Acasă mereu mă reîntorc și aș vrea să fac proiecte mai mari, concerte în care să cânt mai mult, cu orchestre mari, cu invitați dinafară. Sper că în viitorul apropiat vom reuși să organizăm așa ceva acasă cu nume notorii din străinătate.

Mulțumim!