Unde ar putea ajunge Jocurile Olimpice de vară din 2032. Ar fi o premieră! „Țara a dezvoltat locații sportive de ultimă generație și rețele de transport

„Jocurile Olimpice nu au avut loc niciodată în Orientul Mijlociu. Cercurile olimpice sunt un simbol al păcii, al unității și al speranței pentru oamenii din întreaga lume, inclusiv pentru oamenii din regiunea noastră”, se arată într-o declarație a QOC.

„Anunțul de astăzi marchează începutul unui dialog semnificativ cu Comitetul Internațional Olimpic pentru a explora interesul nostru în continuare și a identifica modul în care Jocurile Olimpice pot susține obiectivele de dezvoltare pe termen lung ale Qatarului”, a susținut președintele QOC.

Statul din Orientul Mijlociu a intrat mai recent pe harta națiunilor organizatoare de mari competiții, Mondialele de Atletism din 2019 fiind deja un punct de reper important. De asemenea, peste 2 ani va organiza în premieră și Cupa Mondială de fotbal. În ultimul deceniu, Qatarul a suferit o transformare rapidă ca parte a viziunii sale naționale 2030, notează Al Jazeera: „Țara a dezvoltat locații sportive de ultimă generație și rețele de transport în timp ce se pregătește pentru găzduirea Cupei Mondiale FIFA 2022”.

India, Australia, Shanghai, Spania și o potențială ofertă comună între Coreea de Sud și Coreea de Nord ar putea reprezenta altrenative pentru CIO, pentru organziarea Jocurilor Olimpice din 2032.

Statul qatarez a făcut oferte și pentru Jocurile Olimpice din 2016 și 2020, dar acestea au ajuns la Rio, respectiv Tokyo. Până în 2032 ar mai fi de disputat încă trei ediții ale întrecerii supreme, la Tokyo (competiție reprogramată pentru 2021), Paris 2024 și Los Angeles 2028.

Guvernul din Qatar a fost criticat într-un raport recent al Națiunilor Unite pentru tratamentul său asupra migranților care lucrează la proiecte de infrastructură. Raportul a constatat că există „rasism structural” în țară și a constatat că „naționalitățile europene, nord-americane, australiene și arabe se bucură în mod sistematic de protecții mai mari pentru drepturile omului decât naționalitățile din Asia de Sud și națiunile sub-sahariene din Africa”.