Ce PERICOLE ascunde Legea Big Brother? Societatea civilă este ALARMATĂ

shutterstock.com

Alte 25 de organizații nonguvernamentale din R. Moldova se declară alarmate de proiectul de lege cu privire la combaterea infracţiunilor săvârşite cu utilizarea tehnologiilor informaţionale, zisă și Legea Big Brother.

„Proiectul de lege acordă drepturi extrem de largi organelor de drept în cazul unei liste extinse de infracțiuni, nerespectându-se principiul protecției vieții private și al libertății de exprimare. De asemenea, toată povara implementării modificărilor legislative sunt puse în sarcina furnizorilor de servicii, fără o analiză privind costurile și eficiența măsurilor, ceea ce ar putea duce la o creștere substanțială a costurilor pentru accesul la serviciile de on-line și de internet”, se arată într-o declarație de presă semnată de reprezentanții societății civile.

Deși recunosc importanța combaterii infracțiunilor de abuz sexual împotriva copiilor și a terorismului și nu contestă necesitatea îmbunătățirii cadrului legal în aceste domenii, semnatarii declarației cred că proiectul depășește cu mult obiectivele urmărite și oferă spațiu pentru abuzuri.

„Gradul de pericol social pentru care sunt oferite măsuri speciale de investigații sunt diferite de la un grup de infracțiuni la altul, acesta fiind mult mai pronunțat în cazul infracțiunilor de abuz sexual contra copiilor, al terorismului și chiar al infracțiunilor cibernetice, în comparație cu infracțiunile ce încalcă drepturile de autor și cele conexe. Considerăm că măsurile speciale de investigație urmează a fi separate pentru diverse tipuri de infracțiuni, inclusiv după gradul de pericol social pe care le poartă, acesta fiind mult mai redus în cazul infracțiunilor contra drepturilor de autor și a drepturilor conexe.Proiectul prevede o supraveghere generală în locul celei specifice și direcționate. Proiectul de lege are o aplicabilitate extrem de largă și nu creează garanții pentru respectarea drepturilor omului. Cea mai mare sarcină a implementării este pusă pe seama furnizorilor de servicii. Nu există o balanță între ingerința în drepturile persoanelor și costurile implementării, pe de o parte, și eficiența acestor măsuri, pe de altă parte.De asemenea, unii termeni nu sunt suficienți de exacți și creează premise pentru abuzuri”, atenționează ong-iștii.

Potrivit lor, cele mai problematice sunt următoarele prevederi ale proiectului de lege:

Proiectul de lege prevede posibilitatea organelor de drept de a efectua interceptarea și înregistrarea datelor informatice, percheziția informatică, ridicarea obiectelor care conțin date informatice, livrarea controlată, precum și, reținerea, cercetarea, predarea, percheziționarea sau ridicarea oricăror comunicări electronice sau mesagerii textualeîn cazul tuturor infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave și a infracțiunilor de abuz sexual împotriva minorilor, infracțiunilor ce încalcă drepturile de autor și infracțiunilor informatice.Lista infracțiunilor pentru care sunt permise măsurile enumerate este foarte largă și permite o marjă prea mare pentru intervenție nejustificată.Mai mult, proiectul de lege prevede anularea daunelor ca element al unui șir de infracțiuni informatice, ușurând în așa mod sancționarea pentru aceste infracțiuni. Mărirea numărului de infracțiuni pentru care pot fi aplicate măsuri speciale de investigație și în același timp modificarea componențelor de infracțiuni informatice par a fi exagerate.

În cazul percheziției informatice și ridicării obiectelor care conțin date informatice, este prevăzută posibilitatea de a ridica obiecte care conțin date informatice și examinarea lor la sediul organului de urmărire penală în cazul în care pentru examinarea acestuia se cere timp îndelungat.Proiectul nu prevede un termen limită pentru ridicarea obiectelor ce conțin date informatice pentru examinare. Având în vedere specificul percheziției unui calculator personal care, de regulă, are mii de fișiere, se pare că examinarea obiectelor care conțin date informatice la sediul organului de urmărire penală va fi mai degrabă o regulă decât o excepție.

Proiectul de lege prevede posibilitatea de a efectua percheziții informatice fără autorizația judecătorului, dacă informațiile căutate se află într-un alt sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, decât cel pentru care s-a solicitat percheziția și/sau ridicarea obiectelor. Proiectul nu limitează efectuarea percheziției, fără autorizația judecătorului, a „altor obiecte” doar la situațiile ce nu suferă amânare, cum este prevăzut de art. 125 alin. (4) din Codul de procedură penală. Chiar dacă judecătorul urmează să verifice legalitatea acestor acțiuni în termen de 24 de ore, specificul ingerinței respective, fără un control judiciar prealabil, poate duce la încălcarea dreptului persoanei la viață privată.

Proiectul nu prevede garanții de respectare a dreptului la viață privată și a libertății de exprimare. Sistarea IP-urilor ce conțin informații controversate dar care nu prezintă un pericol real poate duce la încălcarea libertății de exprimare a utilizatorilor. Interceptarea comunicărilor de pe internet și percheziția obiectelor care pot conține date și informații personale, citirea mesajelor electronice, pot duce la încălcarea dreptului la viață privată.Accesul autorităților la orice mesaje electronice (de ex: poșta electronică, convorbirile private de pe orice rețele de socializare, Skype, Viber etc.) ale persoanei sau la bunurile acesteia care conțin date informatice (calculatoare personale, laptopuri, smartphone-uri, tablete etc.) reprezintă o ingerință ce poate duce la concluzii despre viața privată a persoanei, precum obiceiurile din viața cotidiană, locurile de ședere permanente sau temporare, deplasările zilnice sau alte deplasări, activitățile desfășurate, relațiile sociale ale acestor persoane și mediile sociale frecventate de ele. Astfel, asemenea măsuri ar trebui să fie posibile doar în cazuri excepționale, care însă nu rezultă din proiectul de lege care are o aplicabilitate extrem de largă.

Proiectul de lege nu prevede suficiente garanții în ceea ce privește stocarea și accesul la datele informaționale. Anterior, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a invalidat Directiva 2006/24/CE care prevedea obligația păstrării informațiilor informatice de către furnizori și permitea accesul autorităților la aceste date.

Proiectul nu prevede o perioadă rezonabilă între adoptare și implementare, pentru a permite furnizorilor de informații să-și ajusteze politicile interne și să-și procure utilajul necesar, dar și pentru instruirea judecătorilor care vor autoriza aceste măsuri și a altor reprezentanți ai organelor de drept care le vor aplica în practică.

Semnatarii apelului solicită Parlamentului remiterea proiectului de lege pentru expertizare Comisiei de la Veneția în vederea verificării corespunderii proiectului de lege cu standardele europene, solicitarea asistenței partenerilor de dezvoltare, consultarea pe larg a proiectului cu societatea civilă și promovarea inițiativelor care corespund standardelor internaționale și efectuarea unei analize a costurilor necesare pentru implementarea proiectului de lege.

De asemenea, reprezentanții societății civile cer ajustarea proiectului de lege în vederea creării cadrului legal eficient pentru prevenirea și combaterea crimelor contra minorilor și a terorismului, pe de o parte, și excluderea din proiect a infracțiunilor pentru care nu sunt justificate aplicarea măsurilor speciale de investigație ce pot afecta grav viața privată sau libertatea de exprimare a persoanelor, pe de altă parte.