SCANDALUL în jurul JOC-ului continuă: Nepoata lui Vladimir Curbet, REPLICĂ pentru directoarea ansamblului, Aliona Baroncea-Strâmbeanu. „Apărăm anii de muncă și renumele bunicului meu”

Disputele dintre familia regretatului Vladimir Curbet, fost conducător al Ansamblului „JOC” timp de 60 de ani, pe de o parte, și actuala conducere a colectivului, pe de altă parte, continuă.

După ce fiica maestrului a acuzat directoarea ansamblului că ar nesocoti memoria celui care a fost Vladimir Curbet, Aliona Baroncea-Strâmbeanu a spus că prețuiește înalt activitatea maestrului, ia tot ce-i bun de la el, dar este datoare să-i pună în valoare și pe predecesorii săi care nu se regăsesc în Muzeul JOC-ului.

CITIȚI și Directoarea JOC-ului, Aliona Baroncea-Strâmbeanu, RĂSPUNS pentru fiica lui Vladimir Curbet, care acuză conducerea ansamblului că ar vrea să facă uitat numele tatălui său: „Declarații nefondate, iresponsabile”

În discuții intervine și nepoata lui Vladimir Curbet, Ana-Maria, care este la București, iar replica ei, transmisă redacției Ziarului NAȚIONAL, o puteți citi mai jos:

„Distinsa cucoană Aliona Baroncea și istoria JOC-ului

Am decis să scriu un răspuns la articolul plin de minciuni și calomnii al doamnei Baroncea cu un singur scop: cei 60 de ani de profesionalism ai bunicului meu, Vladimir Curbet, nu vor putea fi șterși niciodată, în ciuda unor oameni care și-ar dori să fie altfel.

În primul rând, putem citi în articolul publicat de Ziarul NAȚIONAL că doamna Baroncea le acuză pe mama mea, Viorica Curbet, și pe bunica mea, Tatiana Curbet, de „necunoaștere a istoriei celebrului colectiv”. Cataloghez această afirmație drept injurie, odată ce îmi tratează rudele ca fiind inculte. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că ați citit câteva cărți în viața dumneavoastră, doar că ați confundat câte ceva. Anume titlul cărții din care scoateți la iveală niște adevăruri legate de istoria JOC-ului v-a jucat festa: cartea nu se intitulează „La vatra jocului strămoșesc”, ci „La vatra jocului străbun”! În artă, ca și în literatură, detaliile fac toată diferența.

În al doilea rând, familia mea nu consideră JOC-ul ca „o proprietate”. Ceea ce apărăm noi sunt anii de muncă și renumele pe care l-a dat bunicul meu acestui ansamblu. Nu cred ca mă înșel dacă spun că încercați să-i minimizați contribuția…

În al treilea rând, ne faceți plăcerea, în acelaşi articol, să ne enumerați studiile dumneavoastră superioare legate de domeniul artei. Chiar aveți nevoie să vă legitimați poziția? Cred că aveți o problemă: se numeşte sindromul inferiorității. De aici decurge nevoia Dvs. viscerală de a ne povesti binele pe care l-ați făcut acestui colectiv timp de 2 ani... Dacă stau şi mă gândesc la parcursul meu universitar şi la ochiul meu ascuțit în ceea ce privește coregrafiile ansamblului, aş fi putut să fiu şi eu director, nu mi se pare un lucru extrem de complicat.

Ceea ce spuneți despre Muzeul JOC-ului, amplasat la locul Dvs. de muncă, este o aberație. Mă întreb dacă dumneavoastră ați văzut într-adevăr acest muzeu? Chiar credeți cu tărie că acolo nu există nimic despre Ansamblul JOC și că bunica mea a făcut din el un fel de cult al personalității pentru bunicul meu?

Această abjectă ignoranță din partea Dumneavoastră mă dezamăgeşte. Bunica mea, Tatiana Curbet, a înființat acest muzeu cu ani de zile în urmă şi a scos la iveală absolut toate victoriile, distincțiile, cadourile etc. ale Ansamblului JOC. Este uşor de reproşat şi criticat o persoană, când veniți pe locul deja construit de altcineva cu mult înaintea dumneavoastră…

Mai sunt câteva puncte de clarificat: când vorbiți despre „alți autori coregrafi, care ar fi protestat”, să înțeleg că Vladimir Curbet şi-a însușit dansuri montate de altcineva? Este o calomnie gravă, pentru care puteți fi trasă la răspundere în fața legii. Când dumnealui a lucrat cu coregrafi renumiți, nu a negat niciodată că au făcut muncă comună şi azi numele lor figurează alături de dansurile lor - M. Cutev (Bulgaria), V. Mihailov, G. Buciu, N. Dragomir ș.a. Încetați să ne cumpărați cu o retorică ieftină şi de prost gust.

Mai aveți mult de învățat până veți prinde esența folclorului moldovenesc şi asta este dramatic. Dansul nu se gândeşte, ci se simte, probabil acest simț vă lipseşte ca să vă pot considera o profesionistă în domeniul coregrafiei.

În încheiere aș vrea să spun că am fost prezentă de mică la apogeul JOC-ului, dar, din păcate, şi la declinul acestuia. Probabil conjunctura economică a R. Moldova este responsabilă de acest declin şi poate formatul actual al conducerii ansamblului are vina lui.

Mesajul meu final est unul de pace: arta trebuie dusă mai departe, Ansamblul JOC trebuie să se întărească şi să îşi ridice nivelul profesionist ca acum nişte ani, tinerii să fie motivați să nu plece din JOC şi dansul folcloric național să fie dus mai departe. Numele Vladimir Curbet va trăi veşnic, chiar dacă unii nu doresc asta. Tinerețe fără bătrânețe!

Ana-Maria Curbet, Bucureşti
4.04.2019”