România, în fruntea clasamentului inflației: Europa de Sud-Est devine focarul scumpirilor la început de 2026

Europa de Sud-Est rămâne principalul focar de inflație al continentului la început de 2026, în timp ce unele economii din sud ajung să aibă rate ale inflației mai reduse decât o parte a țărilor din nordul Europei. Doar patru state europene se află în prezent sub ținta de inflație de 2% stabilită de Banca Centrală Europeană, ceea ce confirmă o presiune inflaționistă tot mai inegal distribuită între diverse regiuni ale continentului.

Harta inflației în Europa pentru aprilie 2026, bazată pe cele mai recente date disponibile, ilustrează clar această fragmentare: Europa de Sud-Est se confruntă cu unele dintre cele mai ridicate niveluri ale creșterii prețurilor, în timp ce mai multe economii sudice, precum Italia și Spania, înregistrează deja inflații mai mici decât unele state nordice, precum Norvegia și Islanda. Rata anuală a inflației arată cu cât s-au modificat prețurile de consum în ultimele 12 luni, de exemplu între aprilie 2025 și aprilie 2026.

Diviziunea inflaționistă a Europei devine tot mai evidentă. Un element surprinzător al datelor pentru 2026 este faptul că mai multe economii din sud au ajuns să aibă o inflație mai mică decât anumite state din nord. Inflația Italiei este acum similară cu cea a Germaniei, în timp ce Spania se situează sub Norvegia și Islanda, în pofida îngrijorărilor de lungă durată legate de stabilitatea fiscală a Europei de Sud.

Tabelul de mai jos prezintă o ierarhie a țărilor europene în funcție de rata anuală a inflației înregistrată la începutul lui 2026:

Locul 1 – Romania: 9,0%
Locul 2 – Kosovo: 6,5%
Locul 3 – Bulgaria: 6,2%
Locul 4 – Croația: 5,4%
Locul 5 – Luxemburg: 5,2%
Locul 6 – Islanda: 5,0%
Locul 7 – Lituania: 4,9%
Locul 8 – Macedonia de Nord: 4,9%
Locul 9 – Grecia: 4,6%
Locul 10 – Georgia: 4,6%
Locul 11 – Belgia: 4,3%
Locul 12 – Slovacia: 4,0%
Locul 13 – Irlanda: 3,6%
Locul 14 – Norvegia: 3,6%
Locul 15 – Spania: 3,5%

Dintre marile economii europene, Franța se află în prezent cel mai aproape de ținta de 2% a BCE, cu o rată de 2,5%. Scăderea recentă a prețurilor la numeroase bunuri manufacturate a contribuit la această inflație sub media multor state vecine. Totodată, utilizarea extinsă a energiei nucleare a permis Franței să evite o parte dintre dificultățile energetice cu care s-au confruntat alte economii, precum Germania, în ultimii ani.

Chiar și așa, problema costului vieții a rămas centrală în viața politică franceză și a dominat două scrutine electorale succesive, ceea ce arată că o inflație moderată nu înseamnă neapărat o presiune redusă asupra bugetelor gospodăriilor.

Criza inflaționistă din sud-estul Europei este deosebit de pronunțată. Mai multe economii balcanice continuă să treacă prin episoade de creștere accelerată a prețurilor. Bulgaria, cu 6,2%, Croația, cu 5,4%, și în special Romania, cu 9%, conduc clasamentul european al inflației, pe fondul scumpirilor generate de la produsele de bază de consum până la costurile locuințelor.

În aceste țări și în statele vecine, măsurile de austeritate menite să reducă deficitele bugetare intensifică presiunea resimțită de numeroase familii. Inflația ridicată poate diminua și perspectivele de creștere economică. Croația este un exemplu elocvent: a fost prezentată în ultimii ani drept un model de economie europeană, cu o creștere medie de aproximativ 3%, susținută de consumul privat puternic și de numărul mare de turiști.

Totuși, inflația înaltă erodează efectele reale ale acestei creșteri și sporește presiunea asupra guvernului de la Zagreb, obligând autoritățile să caute măsuri suplimentare pentru a proteja puterea de cumpărare a populației. În regiune, multe gospodării simt tot mai acut diferența dintre dinamica PIB-ului și realitatea prețurilor de zi cu zi.

Tabloul neuniform al inflației în Europa generează provocări serioase pentru factorii de decizie din domeniul politicii monetare. În timp ce în anumite părți ale Europei de Sud-Est inflația rămâne ridicată și persistentă, mai multe economii nordice – precum Elveția, Danemarca, Suedia și Cehia – au coborât deja sub pragul de 2% vizat de BCE.

Această divergență creează dificultăți pentru băncile centrale, care trebuie să găsească un echilibru delicat între combaterea inflației și susținerea creșterii economice într-un context continental din ce în ce mai fragmentat. Gestionarea ratelor dobânzii devine un exercițiu complex, deoarece măsurile potrivite pentru o zonă pot avea efecte nedorite asupra alteia.