Poezie EMOȚIONANTĂ scrisă de un băiat aflat în internatul din Orhei către mama lui

Maică, măiculița mea / Astăzi este ziua ta / Îți doresc eu multe flori / Și multe stele în culori. / Azi e ziua ta, măicuță / Chiar și soarele din cer / Îmi șoptește la ureche / Să-ți trimit felicitări. / Și eu mă bucur că te am pe tine / Îi mulțumesc lui Dumnezeu / Că te veghează în nopți senine / Că ești tu sufletul meu. / Să fii, maică, sănătoasă / Și frumoasă fii mereu / Și sunt mândru eu de tine / Rămân pe veci feciorul tău.

Sunt cuvinte de dor transmise prin poezii de către Vasile, un băiat care de 15 ani se află în Casa-internat pentru copii cu deficienţe mintale (băieţi) din Orhei.

Vasile se află de mic în internat. Mama sa l-a adus aici când avea doar patru ani. Rămăsese singură și cu un copil în brațe se descurca destul de greu. „Vorbesc des cu mama prin skype, la telefon, numai că rar ne vedem, deoarece nu poate. De tata nu știu nimic. Îmi aduc aminte doar că era polițist”, explică băiatul aplecat peste caietul subțire de 12 foi, acolo unde sunt așternute mai multe comori printre care și una dedicată poetului Dumitru Matcovschi.

Acum, mama băiatului se află peste hotare. Îl vizitează doar vara, atunci când se întoarce în R. Moldova. Lipsa ființei dragi l-a mânat pe căile creației, în pofida faptului că tânărul suferă de retard mental mediu. „Este un băiat destul de talentat. Avem multe ce învăța de la el. Atunci când îl vizitează muza, strigă și o educatoare îi așterne pe hârtie cuvintele pe care le spune, pentru că băiatul nu poate scrie”, spune directoarea internatului, Lidia Popa.

Vasile are o dorință. Vrea ca poeziile lui să fie publicate într-o mică cărțulie. „Mă rog serile ca vreun finanțator să se găsească și să-mi publice poezioarele mele. Și, desigur, să fiu alături de mama mea, care se îngrijește de mine, chiar dacă nu e în țară”, zâmbește Vasile.

Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat o mămică / Pe care o iubesc, chiar dacă e singurică.