Preotul din R. Moldova care SLUJEȘTE cu pensula în mână

Inspirație // „Când iei pânza albă, te gândești cu ce poți începe, dar niciodată nu știi cu ce se va termina”

Cunoaște tainele picturii laice, dar și pe cele ale picturii murale și îmbină armonios dragostea de artă cu cea de teologie. Este vorba de preotul Boris Jitari, care recent și-a vernisat expoziția personală „Dincolo de timp” la Centrul Expozițional „Constantin Brâncuși” din capitală.

Născut în satul Sturzovca, raionul Glodeni, artistul a început a desena încă din copilărie, considerând cu naivitate că pictorii nu se învață, ci se nasc. „Abia mai târziu am înțeles că trebuie și de învățat și am studiat la fosta Școală I. E. Repin, actualul Colegiu de Arte Plastice Alexandru Plămădeală”, povestește pictorul.

Altă chemare

La început, Boris Jitari practica mai mult pictura laică de șevalet, iar ulterior a început să practice și pictura murală, participând la restaurarea mai multor biserici. „Astfel, a apărut și o altă chemare, dar nu am vrut să fiu preot, până nu am studiat în profunzime tainele bisericești”, precizează părintele.

Inițial, l-a chemat un prieten care s-a călugărit. „Pe atunci eram flăcăi, dar eu i-am spus că nu înțeleg. Eu am studiat la Arte. Acolo este o altă atmosferă”, subliniază pictorul. Apoi a început a lucra în biserici. „În anii ’90 se deschideau bisericile și nu erau slujitori suficienți, dar nici atunci nu am îndrăznit”, spune cu sfială preotul.

Abia când nu mai primea pe nimeni fără studii, Boris Jitari s-a încumetat să dea examene la Academia Teologică din Chișinău. „În baza examenelor am fost hirotonit pentru a sluji ca preot la Biserica „Sfântul Nicolae” din Orhei. Distanța, însă m-a determinat ca pe moment să slujesc acasă”, adaugă părintele.

Surpriza fiicelor

Artistul a mai avut expoziții personale, dar și de grup. Aceasta, însă este o surpriză pe care i-au organizat-o fiicele, cu ocazia împlinirii a 60 de ani. „Fiica mai mare a apelat la Uniunea Artiștilor Plastici din Moldova, dar nu era sala de expoziții liberă. Însă s-a întâmplat că persoana, care trebuia să expună, a refuzat și în cele din urmă au putut organiza vernisajul”, povestește pictorul.

Tot fiicele l-au ajutat cu curățarea lucrărilor, pregătirea ramelor, a sticlelor etc. Astfel, în expoziția care include circa 75 de lucrări pot fi admirate trei genuri de artă: pictură de șevalet, grafică și artă decorativă. „Este o retrospectivă, fiind expuse lucrări de pe tot parcursul vieții, chiar și din perioada studențească”, menționează artistul.

„Pictura este o dragoste”

Pe lângă tablourile diverse, care degajă spiritualitate, nu trec neobservate nici obiecte de artă decorativă. Un stil aparte are globul confecționat din benzile adezive pentru muște. „Este o artă mai modernă. Mă gândeam cum pot să fac din niște obiecte obișnuite artă”.

Totodată, Boris Jitari nu consideră că are vreo pictură preferată, toate fiind realizate cu dragoste. „Când iei pânza albă, te gândești cu ce poți începe, dar niciodată nu știi cu ce se va termina”, mai adaugă artistul. Se spune că orice domeniu trebuie realizat cu dragoste. „Pentru mine pictura este o relaxare și o dragoste. Cu ochii pictez tot timpul”, remarcă el cu emoție.

Atât arta, cât și slujitul în biserică se completează reciproc, „pentru că ambele țin de spirit”, consideră Boris Jitari.

Familia de artiști

Totodată, cele trei fiice ale sale au decis să îi calce pe urme. Cea mai mare dintre ele a studiat olăritul, cea mijlocie este în anul patru la Academie, iar mezina studiază la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău.

„Parcă a fost mâna destinului ca fiica cea mai mică să învețe la aceeași școală ca și mine. La noi în sat nu se mai poate face liceul. Nu sunt suficienți elevi. O alternativă ar fi fost să studieze mai departe la Bălți, dar, fiindcă este o fire artistică, ne-am gândit că ar fi mai bine să studieze la colegiu”, povestește părintele.

De asemenea, artistul și-ar dori o expoziție de familie. „Este posibil în viitor, dar deocamdată nu suntem pregătiți. Mă gândesc să fac un cuptor de ardere pentru ca fiica cea mai mare să poată practica olăritul acasă”, conchide preotul pictor Boris Jitari.