Un preot spune că liturghia nu este „CAPRA CU TREI IEZI", dar Cubreacov clarifică lucrurile!

Pe pagina de Facebook a părintelui Boian Alexandrovici, vicar al Timocului și protopop al Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis, de la Negotin, continuă polemicile despre scrierile bisericești în „limba română veche". Asta după ce pe pagina preotului a apărut o Liturghie datată la 1887, scrisă într-o ortografie de epocă a limbii române. Unul din preoții români de la Negotin se arată categoric: „Limbajul liturgic nu e Capra cu trei iezi, să o dăm oamenilor, să o citească nepoților!".

Postarea vechii Liturghii vine după ce pe data de 7 martie 2015, tot pe pagina părintelui Boian a apărut coperta unei cărți numite „Slujba de înmormântare – pentru preoții din Valea Timocului", scrisă în „limba română veche". Despre această carte, elaborată la Editura Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis, părintele Boian Alexandrovici a declarat că s-a scos în număr restrâns doar „pentru uzul intern".

Jurnalistul şi președinte al Asociației „Răsăritul Românesc", Vlad Cubreacov, aduce o argumentație „Nu este vorba aici despre limba română literară, ci despre o ortografie de epocă, etimilogizantă, care a constituit un experiment oficial nereuşit și la care s-a renunțat destul de repede în favoarea ortografiei fonetice stabilite de Academia Română ca autoritate științifică supremă a națiunii noastre.

Acest exemplu de ortografie etimologizantă nu poate servi drept argument în Serbia de Răsărit pentru înlocuirea limbii literare în cultul liturgic cu standarde improvizate ale scrierii românești. Orice grai poate fi folosit în predică și pastorație prin viu grai (așa cum se și întâmplă azi în România și Basarabia), dar nu poate reprezenta o normă scrisă, standardizată diferită de norma literară română unică și comună românilor din lumea întreagă. Două sau mai multe norme scrise ar însemna două sau mai multe limbi deosebite".

De asemenea, Cubreacov aduce în discuție cu limpezime identificarea singurelor norme care se ridică deasupra graiurilor diferite ale limbii române, ale dialectologiei ei. „Românii din Serbia de Răsărit vorbesc mai multe graiuri diferite ale limbii române și, în cultul liturgic ortodox, singurele norme care se ridică deasupra acestor graiuri diferite sunt: 1) limba română literară cu normele ortografice, ortoepice și de punctuație stabilite de Academia Română și 2) textele canonice aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Graiuri locale avem mai multe, cum au toate neamurile, dar avem o singură scriere, pentru că avem o singură limbă comună. Indiferent de motivații sau intenții, orice încercări de a stabili pentru românii din Serbia de răsărit, din Basarabia sau de oriunde altundeva standarde lingvistice diferite de standardul stabilit de Academia Română sunt susceptibile de intenția de legitimare a unor noi „limbi" diferite de română. Asemenea demersuri sunt de condamnat și de combătut cu toată puterea", concluzionează Vlad Cubreacov.

Liturghia nu e „CAPRA CU TREI IEZI!"