FOTO // POVESTEA unui fost deținut politic, spusă de el însuși. Neculai Popa: „Fără închisoare, aș fi fost nimic”

Când a împlinit vârsta de 20 de ani, nu mai avea o parte de dinţi. La nici 20 de ani împliniţi a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică. S-a bucurat când a aflat că nu a fost condamnat la moarte. „Eram fericit şi fericit am venit înapoi în celulă... 25 de ani de temniţă şi degradare civică”, povesteşte românul cu inimă mare Neculai Popa, fost deţinut politic.

S-a născut la 22 iunie 1931 la Galaţi, România. După intrarea trupelor sovietice în ţară, la vârsta la care adolescenţii se gândesc la distracţii, Neculai Popa se revolta împotriva ocupanţilor, pe care numai peste câţiva ani îi va asocia cu comunismul.

Deşi tatăl său a încercat din răsputeri să îi plătească taxele şcolare, tânărul nu a putut absolvi Liceul Comercial. În timpul stabilizării monetare din 1948, taxele ajunseseră de aproape 20 de ori mai mari decât un salariu bun. Astfel, s-a hotărât să plece de acasă şi s-a angajat ca marinar pe un vas românesc, ajungând, pe Dunăre, la Viena.

Acolo, tânărul s-a hotărât să ceară ajutor americanilor. Nu se gândea decât cum să întreprindă ceva împotriva ocupanţilor ideologici ai României. După un scenariu ca în filme, este arestat pe 24 martie 1951 la Curtici cu numele fals Virgil Dumitrescu. A fost judecat şi condamnat pentru „înaltă trădare” la 25 de ani de muncă silnică, din care a executat peste 13. A trecut printr-o anchetă grea la Uranus, apoi în tranzit la Jilava – în aşteptarea procesului, prin penitenciarele de executare a pedepsei Aiud, Gherla, Piteşti, Dej şi iarăşi Gherla, de unde s-a liberat la 1 august 1964. A fost urmărit informativ până în 1979, când a plecat în Statele Unite.

Povestea lui Neculai Popa spusă de el însuşi

Ultimul târg de carte, Gaudeamus 2016, care s-a desfășurat la București în perioada 16-20 noiembrie, a reunit peste 300 de expozanți – edituri românești cu tradiție, instituții de învățământ, difuzori de carte și publicații, asociații profesionale și organizații active în domeniile cultură și educație, cărora li se adaugă numeroși participanți în premieră. Aceștia au propus publicului peste 850 de evenimente editoriale și profesionale, record în istoria târgului, care s-au desfășurat la standurile expozanților.

Printre multiplele evenimente editoriale din cadrul Târgului Gaudeamus 2016 a fost și lansarea cărții „Fără închisoare, aș fi fost nimic” (Neculai Popa în dialog cu Flori Bălănescu), care a apărut în anul curent la editura „Ratio et Revelatio”.

Cartea ,,Fără închisoare, aş fi fost nimic” grupează mărturiile disidentului roman care a supravieţuit în detenţie graţie credinţei în Dumnezeu şi este interesantă din punct de vedere memorialistic, aducând noi detalii despre infernul prin care i-a fost dat să treacă.

„Ei mă izolaseră pentru 3 ani, mă pedepsiseră ca să nu fiu fericit, dar au auzit că de fapt sunt fericit în meditație și rugă, aşa că m-au dus înapoi, să fiu nefericit, alături de foștii colegi de celulă, eventual până la sfârșitul condamnării de 25 de ani! Scopul lor era să suferi, cât mai mult, cât mai mult...”, povesteşte Neculai Popa clipele de groază şi chin prin care a trecut, deși nu era decât un român care îşi dorea să trăiască într-o ţară liberă, fără comunişti.

„Când vorbim de Niculai Popa şi această experienţă, putem să vorbim de două momente. Un moment în care s-ar reuni viaţa confiscată şi celălalt moment… viaţa răscumpărată”, a spus în cadrul lansării cărţii directorul Institutului ,,Fraţii Golescu” din Bucureşti, Mihai Niculae.

Se ruga să-i facă ceva să moară

Se ruga la mai marii închisorii să-i facă ceva ca să moară. Şi atunci a primit răspunsul că: „Noi nu avem nevoie de moartea voastră, dar de chinurile voastre”. A rezistat bătăilor, umilinţelor, presiunilor psihice şi torturilor comuniste. A depăşit cu demnitate şi credinţă cei 13 ani de puşcărie comunistă, o detenţie pe care o consideră singura şi cea mai important şcoală a vieţii sale.

Flori Bălănescu a declarat, la lansarea cărții, că Neculai Popa poate fi comparat, ca personaj cu demnitate, caracter și personalitate, cu Aleksandr Soljenițîn și Paul Goma. Atât doar că nu a devenit atât de celebru ca aceștia, fiindcă nu a fost scriitor și nu a scris despre suferințele sale, această carte venind să completeze un gol.

Iată doar câteva crâmpeie din mărturiile lui Neculai Popa, care nu pot lăsa indiferent pe niciun om cu gândire sănătoasă:

„Era la Aiud un sergent Barabaș. Ne supraveghea la Zarcă, acolo unde era cel mai greu, severitate multă, și ne spunea: „N-avem nevoie de cadavrele voastre!”. Am cerut și eu, ca și alții: „Omorâți-ne!”. Am fi suportat mai ușor glontele, parul în cap… „Dar voi sunteți inconștienți, noi nu avem nevoie de cadavrele voastre! Avem nevoie de suferințele voastre!”.

,,Era iarnă, era zăpadă, pe atunci Securitatea nu prea avea camioane, maşini să ne transporte. De la gară, am fost duşi pe jos, în lanţuri, care din cauza zăpezii se încărcau, frecau direct pe pielea goală, pe os, ustura groaznic, durea, nu aveam ciorapi şi nici bocanci înalţi”.

Este eliberat în 1964, după ce executase 13 ani, patru luni şi nouă zile. I se propune în mai multe ori să colaboreze cu securitatea, însă refuză categoric de fiecare dată. În 1979, reuşeşte să ajungă în America, unde se şi stabileşte cu familia. Imediat după căderea comunismului în România, în 1989, participă la înfiinţarea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. Din 1989, coordonează activitatea Centrului Româno–American din Los Angeles, iar din 1994, participă intens la activităţile şi iniţiativele Consiliului Mondial Român.

Deși este regățean, Neculai Popa are o mare dragoste pentru Basarabia, pentru basarabeni. Ca om, ca personalitate, Neculai Popa este bine cunoscut în Republica Moldova, domnia sa ajutând foarte mulți basarabeni cu burse de studii, copii sărmani, biserici aparținând Mitropoliei Basarabiei.

Din anul 2001, a început să viziteze R. Moldova, unde contribuie la restabilirea cimitirelor eroilor români de la Ţiganca, Nicolaevca, Ialoveni, Cania. A construit o biserică pentru români în Ucraina şi a cumpărat teren pentru locaşul sfânt din satul Peresecina, raionul Orhei.