Povestea jurnalistei care a SCHIMBAT societatea românească

Sursa: capital.ro

Dacă cineva nu este destul de talentat ca să devină scriitor, nu e destul de deştept ca să devină avocat, iar mâinile sale tremură prea tare pentru a fi chirurg, atunci respectivul se face jurnalist. Cel puţin asta susţinea americanul Norman Mailer, un cunoscut scriitor, cineast şi, nu în ultimul rând, jurnalist.

Punând totul în curiosul tipar românesc, ar suna cam aşa: dacă are suficient talent să fie scriitor şi nu vrea să moară de foame, dacă e prea deştept să memoreze virgulele din legile româneşti ca să devină avocat, iar dacă un anume tip de mizerie din spitale nu-i permite să fie chirurg, atunci respectivul se face jurnalist. Bineînţeles, nu înainte de a studia ingineria.

Aşa cum realizaţi, nu e vorba despre o întreagă profesie, ci despre un om: Mirela Neag. Nu de alta, dar mulţi dintre jurnaliştii români nu pot să aştearnă două vorbe cu sens pe o hârtie, iar pe câţiva îi poţi bănui chiar că sunt analfabeţi funcţional.

Viaţă de jurnalist

Să schimbi societatea prezentând realitatea, să schimbi mentalităţi prin câteva cuvinte scrise într-un ziar. Acestea sunt lucrurile pentru care mulţi tineri vor să se facă jurnalişti. Totuşi, Mirela Neag nu a intrat în presă cu idealuri adolescentine. După absolvirea facultăţii, s-a trezit în 1992 „proaspăt inginer-şomer”, aşa că a ajuns să se angajeze culegător de texte pe computer la ziarul Meridian, iar, în scurt timp, a devenit tehnoredactor. După încă două luni, pentru că în weekend-uri mai scria cronici de baschet sau volei, sporturi pe care le şi practicase, a fost promovată ca reporter sportiv. „Pot spune ca jurnalismul m-a căutat pe mine, ci nu invers”, punctează ziarista. În 1997 a ajuns în redacția cotidianului ProSport, iar acolo s-a descoperit pe ea.

„Iubesc sportul, pot spune ca toată viaţa mea a orbitat în jurul sportului, jurnalismul sportiv îmi hrănea sufletul, dar nu şi mintea. Nu am simţit că mă satisfăcea pe de-a întregul. Nu mă incita. Nu-mi oferea acea notă de imprevizibil”, mărturiseşte Mirela Neag, care însă a recunoscut imediat ceea ce i se potriveşte:

„Modelul de jurnalism incisiv, dar onest, impus de şefii ziarului, Ovidiu Ioaniţoaia şi Cătălin Tolontan. Ei mi-au dat încrederea că pot aborda orice subiect cu libertatea de a-l duce până la capăt indiferent în ce direcţie m-ar fi purtat el.” Prima investigaţie, cea în cazul complexului sportiv „Piatra Arsă”, a început-o în 1998. Atunci a lucrat împreună cu ziaristul Cătălin Tolontan, iar micro-echipa s-a sudat atât de bine încât au urmat multe alte anchete, de notorietate fiind Cazul Ridzi, Cazul Arena Naţională, Gala Bute, Colectiv şi Hexi Pharma. De altfel, cel mai recent caz, cel al dezinfectanţilor contrafăcuţi, a făcut valuri în societatea românească.

„Timp de patru luni am pregătit subiectul împreună cu Cătălin Tolontan şi cu Răzvan Luţac înainte de a publica primul episod, interviul cu Dan Condrea. Au urmat apoi trei luni în care am lucrat la foc continuu, fiind asaltaţi de informaţii care ne conduceau spre dezvăluiri importante pentru public. Și care continuă până în ziua de azi”, sintetizează Mirela Neag munca de ziarist. În traducere, acest „lucru la foc continuu” înseamnă că trebuie să-ţi sacrifici din timpul petrecut cu familia, iar aici apare o ecuaţie imposibil de rezolvat, mai ales pentru o femeie.

„Eu recunosc că nu am reuşit să găsesc acest echilibru şi de aceea am plătit în plan personal”, este realistă ziarista. Întrebată care crede că sunt cele mai importante realizări, Mirela Neag răspunde cât se poate de previzibil: „Fetiţa mea şi anchetele jurnalistice prin care am apărat interesul cetăţeanului”.

În loc de concluzie

Mirela Neag este jurnalist de investigaţie. Unul foarte bun. Cum se vede asta? Simplu. Lucrurile incredibile pe care le dezvăluie se adeveresc, de obicei în momentul în care pe urmele anchetelor ei de presă păşesc procurorii. Că nu acesta este mersul firesc într-o societate sănătoasă, nu prea mai contează. Important este că, datorită ei şi altor foarte puţini jurnalişti, presa este, din nou, luată în serios.

Sursa: capital.ro