Numele Bluetooth, detestat inițial de oamenii de PR, are o poveste veche de 1.000 de ani

Două pietre runice antice din Jelling spun povestea regelui viking care a contribuit la formarea Danemarcei și care a inspirat numele tehnologiei Bluetooth.

Dacă v-ați conectat vreodată telefonul, fără fir, la căști sau la un laptop, probabil cunoașteți deja numele Bluetooth. Tehnologia este modernă, însă povestea din spatele denumirii are o vechime de peste 1.000 de ani. Ea pornește de la un rege viking a cărui moștenire poate fi văzută și astăzi în Jelling, un mic oraș danez situat la aproximativ 250 de kilometri vest de Copenhaga.

Aici, două pietre runice antice vorbesc despre domnia acestui conducător și oferă primul indiciu despre modul în care porecla sa neobișnuită a ajuns să fie asociată cu una dintre cele mai răspândite tehnologii din lume.

Regele se numea Harald Gormsson și a condus Danemarca în secolul al X-lea. Porecla lui era Bluetooth – Blátǫnn în limba nordică veche. Aceasta a fost consemnată pentru prima dată la aproximativ 150 de ani după moartea sa și se crede că făcea referire la un dinte „albastru” sau putrezit.

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Harald a fost convertirea Danemarcei la creștinism, proces despre care se crede că a avut loc în jurul anului 965. Cea mai mare dintre cele două pietre runice de la Jelling, ridicată la porunca lui Harald, afirmă că regele „și-a câștigat întreaga Danemarcă și Norvegia și i-a făcut creștini pe danezi”. Piatra conține, de asemenea, una dintre cele mai vechi reprezentări ale lui Hristos din Scandinavia.

Până atunci, o mare parte din nordul Europei era împărțită în teritorii mai mici, conduse de căpetenii. Creștinismul i-a oferit lui Harald un instrument prin care să-și consolideze puterea, să întărească legăturile Danemarcei cu Europa creștină și să contribuie la unificarea statului aflat în formare.

„Este procesul de construire a națiunii daneze după 200 de ani ai epocii vikinge, perioadă în care locuitorii nordului au avut de parcurs o curbă abruptă a învățării”, a spus Adam Bak, curator la Centrul și Muzeul Kongernes Jelling. „Ei ajung să cunoască bine diferitele forme de politică din Europa, înțeleg ce le poate oferi creștinismul și cum poate fi centralizată puterea într-un stat.”

Povestea lui Harald este înscrisă în peisajul de la Jelling. Tatăl său, Gorm, a comandat cea mai mică și mai veche dintre cele două pietre runice ale orașului, în memoria soției sale, Thyra. Se crede că aceasta conține prima utilizare în scris a numelui „Danemarca” pe teritoriul țării.

„Noi o numim certificatul de naștere al Danemarcei”, a spus Anne Havgaard Mikkelsen, o locuitoare din apropierea orașului Vejle. Prin urmare, Jelling este locul său de naștere.

Deși în prezent are doar aproximativ 4.000 de locuitori, Jelling era centrul puterii în timpul lui Harald Bluetooth. Inițial, locul a fost un spațiu funerar păgân. În timpul domniei lui Harald, aici au ajuns să se întâlnească și să se suprapună tradițiile păgâne și cele creștine.

În prezent, stâlpi albi marchează palisada care înconjura odinioară monumentele de la Jelling. Sute de marcaje conturează traseul unei structuri vaste, în formă de corabie, care ar fi putut fi dedicată lui Thyra. Două tumuli funerari și o biserică creștină completează peisajul.

Bak spune că acest loc vorbește mai puțin despre „războinici vikingi curajoși și despre Thor și Odin” și mai mult despre „politică și tranziție, despre schimbarea de la ceva vechi la ceva nou”.

În 1994, tumulii de la Jelling, pietrele runice și biserica au devenit primul sit danez inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. La centrul pentru vizitatori Kongernes Jelling, expoziții interactive prezintă trecerea de la credințele vikinge la creștinism. Cele două pietre runice, considerate piatra de botez și certificatul de naștere al Danemarcei, sunt păstrate în spatele unui geam protector.

După mai bine de 1.000 de ani, reputația lui Harald de unificator avea să ofere numelui său o a doua viață, într-un domeniu la care regele nu s-ar fi putut aștepta.

La sfârșitul anilor 1990, ingineri de la companii precum Toshiba, IBM, Nokia, Intel și Ericsson dezvoltau o tehnologie nouă, capabilă să conecteze dispozitive produse de mărci diferite. Pentru aceasta aveau nevoie de un nume de cod.

Jim Kardach, un inginer american de la Intel, colabora cu ingineri suedezi atunci când discuția s-a îndreptat către vikingi. Intrigat, el a început să citească o carte despre istoria regiunii, expusă în prezent la Kongernes Jelling, și a fost fascinat de regele care unise Danemarca și Norvegia. În opinia sa, Harald reprezenta exact ideea pe care noua tehnologie urma să o transmită: unirea unor dispozitive diferite.

Numele de cod a fost divulgat înainte ca comunicatul oficial să fie redactat, iar de atunci a devenit parte din istoria tehnologiei.

„Responsabilii de relații publice au detestat numele, deoarece îl asociau cu igiena dentară precară”, a spus Bak. „Erau foarte îngrijorați și aveau tot felul de denumiri alternative, mai potrivite pentru a explica ce era produsul, dar mult mai plictisitoare. Bluetooth a devenit un succes uriaș tocmai pentru că era un nume atât de distinct.”

Logo-ul inspirat de rune a contribuit și el la popularitatea numelui. Simbolul omniprezent combină runele nordice pentru literele „H” și „B”, ca omagiu adus lui Harald Bluetooth.

În 2023, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a tehnologiei, Kardach și alți fondatori au călătorit la Kongernes Jelling. Acolo, ei și-au cerut, într-un mod amuzat, „scuze” pentru că au folosit numele lui Harald fără permisiune. Muzeul a acceptat scuzele și le-a oferit permisiunea de a utiliza numele în continuare, pentru următorii 1.000 de ani.

„Lui Harald îi plăcea să se afișeze”, a spus Bak. „Cred că ar fi foarte fericit să știe că miliarde de oameni îi rostesc numele în fiecare zi astazi.”