Nicolae Negru // Pleacă, Stoianoglo!

Semne diacritice

După vizita lui Kozak, cel mai mediatizat subiect al săptămânii trecute a fost legat de soarta procurorului general, Alexandr Stoianoglo, a cărui demisie o cer președintele Maia Sandu și PAS. A fost adoptată în prima lectură o lege care prevede o evaluare a activității procurorului general și demisia acestuia în cazul unei note negative.

Pe de cealaltă parte, unii experți recunoscuți atrag atenția asupra faptului că legile noastre sunt elaborate pentru condiții diferite de cele de azi, ele sunt antiabuz, concepute să asigure o barieră împotriva imixtiunii politicienilor în activitatea procurorilor. Și, dacă se va umbla la ele, se va crea un precedent de care vor profita după shimbrea puteri un Voronin, un Plahotniuc, un Dodon…

Un asemenea risc există, nu-l putem nega, oricât i-am lapida pe autorii ideilor. Numai că un Plahotniuc nu are nevoie să schimbe legea ca să „dirijeze” procurorii. Dacă e de modificat, legea va fi modificată și fără vreun precedent. Oricum, demiterea lui Stoianoglo va depinde, în ultimă instanță, de Consiliul Superior al Procurorilor, așa cum prevede Constituția. Prin urmare, indepedența procurorilor nu va fi afectată.

Problema e în altă parte. Trebuie să recunoaștem că, în cei aproape doi ani de când se află în funcție, dl Alexandru Stoianoglo nu a sporit credibilitatea principalei instituții de supraveghere a respectării legilor în Republica Moldova, independența sa nu inspiră încredere, oricât încearcă unii entuziaști să convingă opinia publică de contrariul. După ce procurorul general s-a implicat în jocuri politice alături de Dodon, pentru a abate atenția de la problemele de integritate și imagine ale fostului președinte, mușamalizând scandalurile legate de „kuliok”-ul primit de la Plahotniuc, de finanțarea ilegală a PSRM etc., după ce l-a scos pe Platon din închisoare, ignorând rolul său în spălarea rublelor rusești, ajutându-l de fapt să fugă, despre probitatea profesională a dlui Stoianoglo nu se poate vorbi fără un pic de ironie.

Dacă acțiunile sale nu au reușit să schimbe percepția cetățenilor privind simularea continuă a căutării miliardului dispărut din sistemul bancar, nu e vina cetățenilor, ci a Procuraturii Generale. Maia Sandu e îndreptățită să pledeze pentru un procuror general cu reputație ireproșabilă, pe care să se poată baza cu toată încrederea, fără niciun dubiu. Faptul că dl Stoianoglo pare să nu înțeleagă aceasta, ținându-se de scaun cu dinții, ridică, volens-nolens, noi semne de întrebare despre demnitatea și libertatea sa de acțiune.

Declarația că nu ar fi agreat deoarece e găgăuz e de-a dreptul rușinoasă și ticăloasă pentru o persoană cu două mandate de deputat și poziții de rang superior în sistemul procuraturii din Republica Moldova. Gradul de umilință la care se supune de dragul funcției iarăși nu inspiră respect.

Fiindcă PAS a obținut un mandat clar de reformare a statului Republica Moldova, ar fi bine să i se dea mână liberă, să nu i se pună bețe în roate, există destule alte piedici foarte serioase în calea reformării sistemului. Ne place sau nu, voința alegătorilor trebuie respectată. Apoi, în democrație, în lucrul de echipă contează și compatibilitatea. A te crampona cu orice preț de funcție, de putere, înseamnă a te pune mai presus de interesul public. Politicienii, demnitarii noștri trebuie să învețe actul demisiei de onoare.

Soluția optimă e ca dl Stoianoglo să plece benevol, nesilit de nimeni, ca energia schimbărilor să nu fie cheltuită în van, pe lucruri mărunte. Pleacă, Stoianoglo, ar trebui să-i spună toată lumea.