Motivul real pentru care Rusia ar fi trimis soldați în Belarus, explicat de un cercetător bielorus

Tadeusz Giczan, un jurnalist bielorus și cercetător la Centrul de Analiză Politică Europeană, explică de ce declarațiile belicoase și anunțurile făcute recent de Alexandr Lukașenko și alți oficiali de la Minsk sunt de fapt adresate publicului occidental.

Giczan amintește într-o serie de postări făcute pe pagina sa de Twitter că primele trenuri cu trupe rusești au început să sosească în Belarus după ce Lukașenko a anunțat lunea trecută că țara sa va desfășura o forță militară comună cu Rusia, ministerul Apărării de la Minsk precizând ulterior că 9 000 de militari ruși vor fi staționați la granița cu Ucraina.

Însă cercetătorul de la CEPA arată că, judecând după fotografiile apărute cu trupele rusești, în Belarus au ajuns recruți proaspăt mobilizați după 21 septembrie, când Vladimir Putin a decretat mobilizarea parțială în Rusia, și nu unități regulate ale armatei ruse.

Giczan afirmă de asemenea că trenurile militare rusești nu transportă echipamente grele în Belarus, ci doar camioane, rezervoare petroliere și mașini de pasageri cu soldați.

În plus, acesta mai spune că militarii ruși nu sunt duși la granița cu Ucraina, cum s-a întâmplat în februarie în timpul exercițiului militar folosit drept pretext de Moscova să trimită unități militare în Belarus, ci în baze de instruire din nordul țării.

„Cu alte cuvinte, în acest stadiu suntem aproape siguri că vorbim despre instruirea unor rezerviști ruși în Belarus, toate poligoanele rusești fiind suprasolicitate”, afirmă el.

Acest lucru ar explica în parte și informațiile dezvăluite de ziarul bielorus Nasha Niva care scria săptămâna trecută că Lukașenko a decretat o mobilizare ascunsă în Belarus, dar că deocamdată au fost chemați bucătari, șoferi, personal tehnic și necesar zonelor de ariegardă, speculând că primul val al mobilizării ar viza personalul de serviciu care va putea asigura pregătirea unor recruți.

Giczan afirmă că, teoretic vorbind, acești recruți vor putea fi folosiți pentru a întări trupele rusești ce deja se află în Belarus după ce își termină instruirea dar că acest lucru nu este nici de departe sigur.

În primul rând, trupele rusești par să ajungă în Belarus fără echipamente grele, în pofida anunțurilor oficiale făcute în acest sens. Chiar luni ministerul bielorus al Apărării anunța că, pe lângă cei 9.000 de soldați ruși, Moscova va trimite în țară circa 170 de tancuri, 200 de vehicule blindate şi 100 de piese de artilerie şi mortiere.

„Înregistrările video care au circulat pe Twitter în ultimele zile, care ar fi arătat tancuri rusești, transportoare blindate de personal și obuziere cu 'noi însemne tactice amenințătoare' sosind în Belarus nu sunt reale. Sau, mai degrabă, înregistrările sunt reale dar ele arată trenuri ale armatei bieloruse”, afirmă Giczan.

„Acest lucru poate fi stabilit cu ușurință datorită vagoanelor de pasageri albastre (în Rusia sunt gri) și însemnelor tactice triunghiulare adoptate de armata bielorusă la sfârșitul verii”, explică el, adăugând că aceste trupe bieloruse nu sunt desfășurate de fapt la granița cu Ucraina, ci că este vorba doar de o rotire a lor.

Giczan spune că brigăzile care au fost staționate la granița cu Ucraina în ultimele luni se întorc la bazele lor, fiind înlocuite de trupe proaspete, numărul total al trupelor aflate în vecinătatea Ucrainei urmând să rămână același.

El afirmă de asemenea că, deși ministerul bielorus al Apărării vorbește de tancuri rusești ce ajung în țară, situația pare de fapt să fie chiar inversă: fără să facă un anunț oficial în acest sens, ministerul de la Minsk a dispus săptămâna trecută transferarea în Rusia a 92 de tancuri T-72A și a zeci de camioane militare.

Despre acest lucru a făcut referire și Institutul pentru Studiul Războiului în evaluarea privind conflictul din Ucraina pe care a publicat-o miercurea trecută.

„Așadar, dimpotrivă, flancul bielorus este slăbit, nu întărit și tot ce poate face Belarusul este să păstreze aparențele și anunțe zgomotos că Ucraina ar trebui să fie speriată”, afirmă cercetătorul bielorus.

El spune că unele dintre afirmațiile și amenințările făcute în ultima săptămâna de Lukașenko și Viktor Hrenin, ministrul său al Apărării, nici măcar nu sunt noi, doar că au fost repetate unele după altele pentru efect mai mare.

„Principala țintă a acestor afirmații este Occidentul. Pentru prima dată de când își poate aminti cineva, ministerul bielorus al Apărării a decis să comunice acțiunile sale și în engleză și spaniolă. Un contrast puternic față de luna februarie, când atacul a fost real și ministerul apărării din Belarus tăcut”, amintește Tadeusz Giczan.

„Singurele lucruri reale pe care le-am văzut până acum au fost sosirea unor recruți ruși, predarea a peste 100 de tancuri și camioane Rusiei și 'exerciții de pregătire a mobilizării' în unele zone din Belarus, acestea arătând la fel de jalnic ca în Rusia”, rezumă cercetătorul.

El amintește de asemenea că granița dintre Ucraina și Belarus este aproape în întregime acoperită de mlaștina Pripet, una dintre cele mai mari din Europa, și că puținele secțiuni cu drumuri pe care rușii le-au folosit să atace în luna februarie au fost transformate de ucraineni într-o veritabilă „linie Maginot” de partea lor a graniței, cu câmpuri de mine, apărare în adâncime, poduri aruncate în aer șamd.

„Un atac asupra lor de către grupul [militar] comun bieloruso-rus în starea actuală ar fi o sinucidere care ar rezulta probabil în sinuciderea politică a lui Lukașenko. Deci nu, nu va exista un atac dinspre Belarus, cel puțin nu deocamdată”, afirmă Tadeusz Giczan.