Medicul de familie Elena Neaga: „NU am regretat niciodată că am venit să lucrez în sat"

Reușește să aline durerea și să readucă speranța, iar de cele mai multe ori recunoaște cauza suferinței de îndată ce pacientul îi deschide ușa. Așa poate începe istoria medicului de familie, Elena Neaga, care are 30 de ani și a visat dintotdeauna să se facă medic.

Are în grija sa circa 2.500 de pacienți din satele Bălășești și Sloveanca din raionul Sângerei. Comuna Bălășești nu a avut un medic de familie permanent de la independență încoace. Dna doctor are în grija sa 98 de copii cu vârsta de un an, este responsabilă de Școala pacienților cu hipertensiune arterială și risc de diabet zaharat și tuberculoză, consiliază și monitorizează femeile și gravidele. A decis să muncească în sat imediat după finalizarea rezidențiatului.

Pe lângă munca nobilă pe care o face, Elena crește și educă cu dragoste patru copii.

Răsăritul soarelui o surprinde în fiecare dimineață de vară pe dna doctor în grădina cu flori cu sapa în mână. Îi place să-și înceapă diminețile învălmășită de mirosul romanițelor și al trandafirilor ce înfrumusețează curtea fermei în care locuiește acum. Casa la care visează este în construcție de câțiva ani.

Mai târziu, merge grăbită și aruncă de mâncare la gâștele și rațele care, în scurt timp, vor fi vândute la piețele din regiune – o sursă de venit suplimentar pentru familia Neaga.

În ajutor îi vin Gabriel și Daniel, doi dintre cei patru copii ai săi, nerăbdători să ajungă la grădiniță.

Drumul este plin de zâmbete și voie bună, indiferent de anotimp.

„Fac medicină cu suflet pentru suflet”

Elena este întâmpinată în curtea oficiului medical de câțiva pacienți care o așteaptă nerăbdători.

„Activez aici din noiembrie 2014. Inițial mă gândeam să aleg chirurgia, dar într-un final am decis să fac medicină de familie. Nu am regretat niciodată că am venit să lucrez în sat. În calitate de pacient am simțit pe propria piele atitudinea agresivă și nejustificată a unor colegi. Atunci mi-am zis că nu trebuie să procedez ca ei, ci, dimpotrivă, să ajut. Să fac ceva cu suflet pentru suflet. Niciodată nu m-am gândit la partea financiară, deși salarizarea este o problemă majoră. Ar fi de dorit ca leafa medicului să fie pe măsura efortului pe care îl depune”, spune dna doctor.

Primul pacient pe care îl consultă este un copil de 7 ani. A venit împreună cu mama sa, după un certificat medical pentru şcolarizare. Părintele, Ecaterina Chira, are doar cuvinte de laudă la adresa medicului.

„Suntem foarte mulțumiți și bucuroși că avem medic în sat. Îmi aduc aminte că acum câțiva ani, starea de sănătate a unuia dintre copii mei s-a agravat și am telefonat ambulanța care a refuzat să vină. Atunci repede am contactat-o pe dna doctor care a intervenit și ne-a ajutat. Copilul chiar avea nevoie de spitalizare”, își amintește dna Chira.

Iar Ecaterina Locoman spune că medicul o ajută să treacă cu încredere peste toate simptomele sarcinii. Femeia este în așteptarea primului copil.

„Și la telefon vorbim atunci când am nevoie. Este foarte receptivă. Simt că micuța mea este în siguranță având alături un astfel de medic”, afirmă ea.

„Urăsc zilele în care pașii mei în medicină nu lasă urme”

40 de pacienți. Atâția reușește să examineze zilnic Elena Neaga. Ea recunoaște că ar avea nevoie de o mână de ajutor, însă tinerii specialiști nu se grăbesc să ajungă în sate.

„E mult… Trebuie să examinez cu atenție pacientul, nu doar să-l consult fugitiv. Nu cred că un tânăr specialist ar vrea să vină aici. Avem o criză acută de medici de familie”, este de părere medicul.

O altă pacientă, Viorica Brislaș, care-și așteaptă liniștită rândul, afirmă că până la venirea Elenei, Bălășeștiul nu a avut un medic de familie permanent mai bine de 20 de ani. Oamenii erau nevoiți să meargă la Chișinău sau Sângerei după ajutor medical.

„Venea un singur specialist de la spitalul din Sângerei o dată pe săptămână, marți. Oferea consultații doar până la ora 12:00, după care pleca. Câteodată putea și să nu vină. Eram nevoiți să mergem la medicii din satele raionului Sângerei sau să apelăm la specialiștii din capitală. Dar satul nostru este destul de departe de Chișinău”, povestește Viorica Brislaș.

„I-am convins să vină la medic prin atitudine și bunăvoință”

Oamenii continuă să vină la medicul de familie ca la un psiholog. Ea spune că pacienții de la sat sunt diferiți de cei de la oraș. Sunt mai sufletiști și mai deschiși. „Cuvântul medicului e jumătate din tratament. Sunt pacienți care îmi spun: „Dna Elena, dați-mi voie să vin azi numai să vă văd și să vă aud puțin, că așa parcă mi se ia ceva de pe suflet” (zâmbește). Foarte des aud asta, mai ales de la pacienții de vârsta a treia. Tot de la pacienți îmi încarc bateriile și am forță să zâmbesc”, a declarat doctorul pentru Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Cel mai greu i-a fost însă să-i convingă pe oameni să-și îngrijească sănătatea și să vina la medic după apariția primelor simptome de boală. „Eu văd îmbunătățirile. În primul meu an de muncă, în localitate au decedat peste 30 de oameni. Și asta pentru că localnicii nu respectau tratamentul și neglijau simptomele de boală. Acum e mai bine. Am inițiat Școala pacienților cu hipertensiune arterială și risc de diabet zaharat și tuberculoză. Avem 8 decese înregistrate de la începutul anului. Mulți dintre cei care au murit aveau cancer. I-am convins să vină la medic prin atitudine și bunăvoință”, spune Elena Neaga.

Atunci când are o oră liberă între programări, medicul merge să viziteze oamenii din sat care nu pot ajunge la cabinetul ei. Pe mătușa Vera Vieru a găsit-o în pragul casei. Femeia care suferă de melopatie toracală a învățat să se deplaseze cu ajutorul mâinilor după ce maladia i-a imobilizat picioarele. A întâmpinat medicul cu ochii senini și un zâmbet larg, chiar dacă durerea îi secătuiește puterile. Nu a mai avut forță să ajungă la pat: Elena i-a măsurat tensiunea și i-a verificat ritmul cardiac direct pe prag. Acum câteva săptămâni, Vera Vieru a reușit să simtă din nou, după 30 de ani, pământul sub picioare, după ce a urmat un tratament prescris de medicul de familie. Bătrâna spune că n-o să uite niciodată acea senzație.

„Am crezut că zbor. Când m-am ridicat prima oară în picioare mi se părea că sunt mai înaltă decât casa. Tare mult m-a ajutat. Eu am fost la Chișinău și nimeni nu a găsit leac pentru boala mea. Dar ea m-a ajutat să merg din nou în această primăvară. Mi-a prescris un tratament care m-a ajutat să merg câteva săptămâni. Nu mă durea nimic. Îmi pare rău acum că nu am continuat tratamentul din cauza banilor. Dar vreau să-l încep din nou.”

Oamenii continuă să vină până la ora 17:00. Unii pot ajunge la centru medical și mai târziu: boala nu știe de oră, anotimp sau planurile medicului. Elena Neaga îi examinează pe toți, pentru că poartă o responsabilitate enormă pentru fiecare dintre ei. Doar când pacienții sunt bine, și ea se simte împlinită. Și când copiii ei și soțul sunt bine, asta îi dă forțe să meargă mai departe și, deocamdată, să rămână acasă, aproape de oamenii care au nevoie de ajutorul ei ca de aer.