La nici 36 de ani, acest respectat profesor era un INAMIC PERICULOS, prin organizaţia sa secretă

Gânditorul german Adam Weishaupt, care a trăit în secolul XVIII, ar fi fost uimit dacă ar fi aflat că ideile sale vor sta la baza teoriilor conspiraţionale şi vor inspira romane şi capodopere cinematografice.

Înainte de a avea 36 de ani, marea majoritate a compatrioţilor săi au fost uimiţi să afle că acest profesor respectat era, de fapt, un inamic periculos al statului, iar organizaţia sa secretă, Illuminati, ameninţa până şi structura societăţii.

Născut în anul 1748, în Ingolstadt, un oraş din electoratul Bavariei, Weishaupt avea strămoşi evrei dar care, pe parcurs, s-au convertit la creştinism. Rămas orfan la o vârstă fragedă, unchiul său s-a ocupat de educaţia sa şi l-a înscris la o şcoală iezuită. După terminarea studiilor, a devenit profesor de drept canonic la Universitatea din Ingolstadt, s-a însurat şi a avut copii.

Acesta a avut întotdeauna o minte neliniştită. Era un cititor înrăit, devorând cărţile filosofilor francezi din perioada iluministă pe care le găsea în biblioteca unchiului său. În acea vreme, Bavaria era foarte conservatoare, iar religia oficială era catolicismul. Weishaupt nu era singurul care credea că monarhia şi biserica limitează dreptul de gândire. Convins de faptul că ideile religioase nu reprezentau un sistem adecvat de guvernare a societăţilor moderne, a decis să descopere o nouă formă a iluminării, o serie de idei şi practici care pot fi aplicate pentru a schimba radical modul în care sunt conduse statele europene.

Francmasoneria începuse să se răspândească în Europa în această perioadă, oferind o alternativă gânditorilor liberi. Deziluzionat de multe dintre ideile acestei organizaţii, acesta s-a refugiat în cărţi care aveau teme ezoterice şi visa să creeze o societate secretă a sa.

Aşa cum el însuşi a afirmat, nu s-a poziţionat împotriva religiei, ci împotriva modului în care aceasta era practicată şi impusă. În noaptea de 1 mai 1776, primii Illuminati s-au întâlnit într-o pădure de lângă Ingolstadt. Având asupra loc făclii, această întâlnire a avut loc doar între cinci bărbaţi. Toţi viitorii membri aveau nevoie de consimţământul celorlalţi, trebuiau să susţină principiile familiale şi să fie bogaţi.

În doar șase ani a ajuns la 6.000 de membri

La început, clasificarea membrilor ţinea cont de următorul principiu: novicii, minervalii şi mineravalii iluminaţi. Termenul de minerval făcea referire la zeiţa romană a vântului, Minerva, reprezentând scopul acestei ordini în vederea difuzării noilor principii cu privire la modul în care societatea şi statul trebuie să funcţioneze.

De-a lungul anilor, organizaţia secretă a lui Weishaupt s-a extins considerabil în ceea ce priveşte numărul membrilor şi diversitatea, în anul 1782 având aproximativ 600 de membri. Printre aceştia se numărau persoane importante din viaţa publică a Bavariei, precum Baronul Adolph von Knigge şi bancherul Mayer Amschel Rothschild, care se ocupa de finanţarea acesteia. Chiar dacă la început această organizaţie a inclus doar studenţii lui Weishaupt, ulterior din cadrul acesteia au făcut parte nobili, politicieni, doctori, avocaţi şi jurişti, dar şi intelectuali şi scriitori, Johann Wolgang von Goethe fiind un membru foarte cunoscut. La sfârşitul anului 1784, societatea secretă avea între 2.000 şi 3.000 de membri.

Baronul von Knigge a jucat un rol important în sânul organizaţiei şi, mai ales, în procesul de expansiune a sa. Ca un fost francmason, a susţinut principiul conform căruia trebuia adoptate idei ale acestei societăţi care se asemănau cu cele ale societăţii secrete a lui Weishaupt. Membrii organizaţiei primeau pseudonime preluate din antichitatea clasică: Weishaupt era Spartacus, de exemplu, iar Knigge era Philo. De asemenea, clasificarea a devenit mai complexă, existând un total de 13 grade ale iniţiaţilor, divizate în trei clase.

Considerau că religia este o absurditate

Însă, de-a lungul timpului, a apărut un conflict de interese între Weishaupt şi Knigge, resimţit la nivelul principiilor de conducere şi al obiectivelor, iar acesta a culminat cu părăsirea societăţii de către Knigge. Illuminati credeau că suicidul trebuia să fie legitimat, inamicii trebuiau să fie trimişi în închisori şi că religia era o absurditate. În momentul în care a fost avertizat de către soţia sa, Ducele Bavariei a emis un edict în iunie 1784 în care blama crearea oricărei societăţi secrete care nu a fost autorizată anterior prin lege. Un an mai târziu, în martie 1785, monarhia a emis un al doilea edict împotriva acestei organizaţii.

În timpul demersurilor de arestare a membrilor, oamenii legii au descoperit documente compromiţătoare, printre care se regăsea un plan de înfiinţare a unei branşe feminine. În luna august a anului 1787, ducele a emis un al treilea edict în care a confirmat că ordinea şi societatea în sine erau interzise şi au impus pedeapsa cu moartea membrilor.

Weishaupt şi-a pierdut postul de la Universitatea din Ingolstadt şi şi-a petrecut restul vieţii în Saxonia, acolo unde a predat filosofia la Universitatea Göttingen.

Acesta a fost acuzat, pe nedrept, că a ajutat la izbucnirea Revoluţiei Franceze şi, mai mult, Illuminati au fost consideraţi vinovaţi pentru multe evenimente nefaste ce au avut loc de-a lungul istoriei, precum asasinarea preşedintelui SUA, John F. Kennedy.

Ordinea complexă a acestei societăţi, clasificată în 13 grade, a fost concepută de către Baronul von Knigge, care a aplicat modelul folosit în lojele masonice, al cărora membru a fost.

Prima clasă

Fiecare novice era iniţiat în studiul filosofie umanitare până când urma să devină minerval. Ulterior, putea participa la întâlniri.

1. Iniţiat

2. Novice

3. Minerval

4. Illuminatus minor

A doua clasă

Gradele aceste clase sunt inspirate de către Francmasonerie. Illuminatus Major veghea asupra recrutărilor, iar illuminatus Dirigens prezida întâlnirile minervalilor.

5. Ucenic

6. Membru

7. Maestru

8. Illuminatus Major

9. Illuminatus Dirigens

A treia clasă

În cadrul acesteia se aflau cele mai înalte grade ale iluminării filosofice. Membrii săi erau preoţi, care îi instruiau pe membrii ce aveau grade mai mici.

10. Preot

11. Prinţ

12. Mag

13. Rege

Sursa: descopera.ro