Je suis rusofon! Să trimitem rușii în Patria lor fiindcă vorbesc limba patriei lor? Da sau nu?

Trustia, elegii politikoase

(Interviu cu Stelian Margarină, editorialist-laureat al publicației „Făcătorul de Știri” )

Domnica Manole, multîncercata președintă a Curții Constituționale, nu a reușit să închidă bine microfonul, că Stelian Margarină (SM) a și publicat un editorial emoționant, lacrimogen, despre reacția colegilor săi de redacție, vorbitori ai limbii lui Lenin, la decizia discriminatorie a CC, care spune că în gura statului nostru încape doar o singură limbă de comunicare interetnică și aceasta nu poate să fie cea rusă. Aflată în izolare, carantină și locdaun, corespondenta noastră permanentă Frosi Buraga (FB) stă de vorbă online cu editorialistul respectiv.

FB (lăcrimând înduioșată): Stimate colega, mulțumesc pentru editorialul din FS, în care luați apărarea multpătimiților rusofoni. Am avut un șoc, mi s-a ridicat părul măciucă citindu-vă textul superb de coerent, sperios de profund și obiectiv și, conștientizând la ce suferințe și discriminări sunt supuși rusofonii din partea nesimțiților de majoritari, adică din partea noastră. Je suis rusofon de azi înainte.

SM: Și eu am avut un șoc de la ceea ce am scris: am constatat că de fapt acești oameni nu au casă. În Rusia sunt priviți drept moldoveni, deci străini sau chiar venetici. În Moldova (de est – n.n.) sunt ocupanți și minorități, iar noi, știm bine, puterea aparține celor mulți. Cu alte cuvinte, „închide gura și taci”. Sau dacă insiști să o deschizi, fii atent în ce limbă vorbești. Și eu „je suis rusofon”. Mi-ați dat o idee de titlu pentru editorialul următor.

FB (ștergându-și șiroaiele de lacrimi): Sărmanii, ce soartă crudă le-a hărăzit destinul! Bine că nu m-am machiat. Și ce-i de făcut ca ei să se simtă ca acasă? Poate să cerem interzicerea limbii române și toți să vorbească rusește, ca în URSS? Atunci ei se simțeau acasă, iar majoritatea - în străinătate. Nouă nu ne va fi atât de greu să ne readaptăm, ca lor să se adapteze. Trebuie să dăm dovadă de umanism!

SM: Așa-i! Când mergem la Moscova, de ce respectăm rușii? De ce nu ne amintim de deportări și de Stalin? Pentru că sunt la ei acasă, nu-i așa? Iar vorbitorii de rusă din Moldova (de est –n.n.) sunt, oare, vinovați că URSS a născut dictatori? Pe etnicii ruși din Moldova (de est – n.n.) de ce nu îi respectăm? Sunt vinovați ei sau părinții lor pentru ce s-a întâmplat? În Germania de ce nu urâți nemții, nu sunt ei urmașii lui Hitler? Da, durerea este mare, rănile nu s-au cicatrizat. Dar trebuie să trăim mai departe și să învățăm să nu repetăm greșelile din trecut.

FB: Doamne, sunteți întruchiparea înțelepciunii corecte politic, nu mă satur să vă ascult! Într-adevăr, nu s-a dus nimeni la Moscova să le spună rușilor că-s ocupanți și nici la Berlin să le spună nemților că-s naziști! Ce observație fină! Niște lași! Pe rușii din Rusia îi respectă, iar pe cei de acasă – nu! Le amintesc despre deportări! E cum ai aminti despe funie în casa sinucigașului, niciun pic de tact la țăranii noștri! Umblă prin Europa și degeaba! Au fost niște deportări, dar chiar să faci caz din asta un secol întreg…

SM: Ultima picătură care m-a determinat să scriu editorialul a fost o postare despre cum Republica Moldova a primit și adoptat cu brațele deschise rusofonii, iar aceștia, nerecunoscători, refuză să învețe limba română.

FB: Mă revoltă și pe mine această afirmație. I-au primit? Nu i-a întrebat nimeni, dacă pot să vină sau nu. Așa că nimeni nu-i dator cu recunoștință și nu-i obligat să învețe limba de stat!

SM: În satul bunicilor mei era o singură femeie vorbitoare de rusă. Nici mama nu ține minte cum o cheamă și toată lumea o numea „rusca”. Să-ți mai spun că acea femeie toată viața a refuzat să vorbească în română?

FB: O forțau să vorbescă românește și ea a refuzat? Bravo ei!

SM: Oamenii o tratau bine, venea în vizită, uneori, și la bunicii mei. Ai mei vorbeau româna, ea în rusă. Așa s-au înțeles toată viața. De ce nu vorbea româna? Poate pentru că atunci nu ar mai fi fost „rusca” și ar fi devenit pur și simplu un sătean ca toți ceilalți. Sau pentru că a fost de atâtea ori ținta glumelor vecinilor, încât a început să urască limba română. Asta ne dorim?

FB (nedumerită): Ce anume ne dorim? Concretizați, vă rog, căci dacă ea nu vorbea limba română, fiindcă îi plăcea să i se spună „rusca” și nu voia să fie o locuitoare rurală ca toți ceilalți e una, e preferința ei, căci, într-adevăr, cum să înlocuiești limba în care vorbea Lenin cu limba fasciștilor români. Iar dacă ura limba română, fiindcă cineva glumea pe seama ei, e cu totul altceva. Eu aș alege prima variantă. Mă mir că nu i-a acuzat pe bunicii dumitale de naționalism, ei ar fi trebuit, ca niște oameni civilizați, să vorbească cu ea în limba rusă. Totuși, ce persoană educată a fost rusca: nu le-a cerut sătenilor să vorbească rusește, a suferit în tăcere limba fascistă română. O eroină a zilelor noastre!

SM: „Ospitalitate, tradiție, mister”, ziceați. Pe naiba. Vorbiți de străini și de cât de primitori sunt moldovenii și îi tratați cu dispreț pe cei care au aceleași drepturi ca și voi.

FB: Vă referiți la mine? Eu nici nu am cont pe Facebuk!

SM: Noi suntem Charlie Hebdo, noi plângem alături de Ucraina, noi suferim pentru Notre Dame de Paris. Și tot noi suntem cei care îi numim porci și i-am trimite în Siberia pe cei de alături, pentru că vorbesc limba mamei lor.

FB: Eu nu-s Charlie Hebdo, nu plâng de mila Ucrainei și nu sufăr pentu Notre Dame de Paris, eu sunt pentru valorile pravoslavnice și familia tradițională! I-ați pus pe toți într-o oală și ați produs o harababură în capul meu!

SM: Niciunul dintre colegii mei nu contestă necesitatea studierii limbii române și toți dintre ei o înțeleg perfect, iar mulți dintre ei o vorbesc și o scriu…

FB: De ce dar i-a durut decizia Curții Constituționale, cum relatați Dvs. intempestiv?

SM: Ei au așteptat din partea Curții Constituționale mai multă sensibilitate, să nu-i oblige să învețe limba de stat, ci să-i lase să o învețe de bunăvoie. Acum iese că trebuie să o învețe a doua oară!

FB: Într-adevăr, e o bătaie de joc: să-l pui pe cineva să învețe limba română de două ori! E discriminare curată! Nici Curtea Constituțională a Uniunii Sovietice nu ne-a obligat să învățăm limba rusă de două ori! Dar ce ziceți dacă un deputat/deputată sau un șef de departament, sau un vânzător/vânzătoare de supermarket refuză să vorbească în limba de stat, preferând limba mamei sale din Siberia, obligându-mă și pe mine să vorbesc limba mamei sale, nu limba mamei mele, nu ar fi logic să i se propună și poate chiar să i se plătească drumul ca să se întoarcă la mamă-sa? Nu ar fi uman și civilizat? Ca să nu se chinuiască și să se simtă discriminat aici…

SM: Poate încercăm să nu ne mai spunem unii altora cum să trăim, în ce limbă să vorbim, când să sărbătorim și la ce să ne uităm...

FM: Aveți perfectă dreptate! Îmi place că sunteți echidistant și obiectiv și ne chemați să coborâm de pe baricade! Nu îmi place nici mie să mă învețe cum se numește limba mea maternă cineva din Tambov, care nu e capabil să învețe în treizeci de ani "bună ziua".

(Aici conexiunea s-a întrerupt, nu a mai putut fi restabilită și editorialistul Stelian Margarină nu a mai răspuns la mesajele noastre.)

Pentru conformitate: Frosi Buraga