Doina Ioanid: „Poezia așa-zis basarabeană nu mai are niciun retard față de poezia scrisă în România, ba chiar cred că este o poezie inedită și competitivă”

Interviu cu scriitoarea, traducătoarea și jurnalista Doina Ioanid, redactor la revista Observator cultural din România

Irina Nechit: Dragă Doina Ioanid, la editura l’Arbre à paroles a apărut antologia „Poèmes pour fêter l’indépendence. Anthologie de poésie moldave”, cu sprijinul Institutului Cultural Român și cu susținerea Ministerului Culturii al Federației Valonia-Bruxelles. A fost dificil să faceți selecția poeților basarabeni, pe care i-ați tradus în franceză, împreună cu Jan H. Mysjkin? Cât a durat procesul traducerii, al pregătirii volumului?

Doina Ioanid: Nu a fost dificil deloc. Cum și eu, și Jan suntem poeți atenți la poezia altora, cunoșteam deja, din lecturi și întâlniri de pe la festivaluri, mare parte dintre poeții traduși, cu care am rezonat foarte bine. Am apreciat diversitatea stilurilor, vocile personale, autentice. Și am vrut să avem și o paletă a generațiilor, de la Marcela Benea la Andrei Gamarț, ca să dau doar două repere în acest sens.

Eu cred că prin selecția noastră am conturat o imagine a poeziei scrisă de autori din Republica Moldova. Procesul de traducere a durat câțiva ani buni. Am început cu grupaje pentru diverse reviste de expresie franceză, printre care Poésie/Première și L’Intranquille din Franța, Le Journal des Poètes din Belgia și Les Ecrits din Canada, apoi pe măsură ce mai descopeream un poet sau altul, de exemplu, pe Alexandru Cosmescu sau Veronica Ștefăneț, îi adăugam alături de cei deja traduși, până când am avut 25 de poeți traduși.

Atunci, Jan H. Mysjkin a contactat editura L'Arbre à paroles, cu care mai colaborase pentru două antologii de poezie română, într-una dintre ele am apărut și eu. Trei dintre cărțile mele au apărut la aceeași editură, în colecția IF. David Gainnoni. Directorul editurii a spus da, apoi am depus un dosar destul de stufos la ICR, pentru subvenția traducerii și a cărții. Din fericire, am și obținut subvenția, iar anul trecut am avut bucuria de-a vedea cartea tipărită. Ea a ajuns și la autori, însă evenimentele legate de ea abia acum urmează.



Copertă de Andrei Gamarț

Rămânerea în urmă a poeziei basarabene față de cea română poate fi depășită?

Eu cred că poezia așa-zis basarabeană nu mai are niciun retard față de poezia scrisă în România, ba chiar cred că este o poezie inedită și competitivă, dacă e să vorbim în termeni de competiție.

Mostrele de limbaj arhaic sună ciudat în limba franceză?

Nu sunt decât puține cuvinte arhaice, poate ceva mai multe cuvinte regionale sau populare, dar am găsit soluții pentru ele, așa încât să sune firesc în limba franceză.

Din cauza războiului declanșat de Rusia în Ucraina, reacția scriitorilor basarabeni la apariția antologiei e întârziată. În 2024 va fi posibilă organizarea unor evenimente dedicate acestui volum?

Poate că este și din cauza războiului din Ucraina această reacție întârziată la apariția antologiei. Totuși, Emilian Galaicu-Păun a semnalat-o deja. Evenimentele vor urma.

Deja, între 4 - 7 aprilie, va fi o întâlnire la Târgul de carte de la Bruxelles, unde antologia va fi prezentată, iar Jan și cu mine vom avea o discuție despre antologie și extinderea UE și NATO cu un jurnalist cultural.

Ce poezie citești în prezent? Cum e să scrii versuri când lumea e în război?

Ca să fiu sinceră, am citit puțină poezie în ultima vreme, am citit mai mult proză. I-am citit pe cei nominalizați la premiile Observator cultural, citesc din când în când câte un poem care ajunge în e-mailul meu de la Poem a day sau poeme răzlețe din diverse reviste franceze.

Da, se scrie și în vremuri de război, se țin jurnale, se scrie poezie. Am citit și am auzit poezie scrisă de autori ucraineni, cu ocazia unui festival de poezie din martie 2022 la Muzeul Literaturii Române. Cred că scrisul m-a ajutat în cele mai grele momente ale mele.

Războiul din Ucraina este într-adevăr un eveniment care m-a stupefiat și marcat. Totuși, n-am scris decât în treacăt despre el, în jurnalul meu de doliu pentru mama mea, care a trecut la cele veșnice cu puțin înainte de izbucnirea războiului din Ucraina. Poezie am scris puțină. M-am dedicat acestui jurnal, articolelor mele din Observator cultural, traducerilor.

Poate părea ciudat sau nepăsător, dar războiul a rămas pentru mine totuși departe. Nu spun că războiul nu m-a impresionat, că nu m-au indignat crimele comise, dar omul nu se poate gândi întruna la atrocități, altfel și-ar pierde echilibrul, poate chiar ar lua-o razna. Cred că această distanță este o formă de apărare, cel puțin pentru mine.

Mulțumesc pentru interviu, inspirație la citit și la scris!

DOINA IOANID, scriitoare, traducătoare și jurnalistă, s-a născut pe 24 decembrie 1968, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti în 1995 şi cursurile de Master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a aceleiaşi universităţi, în 1998.

A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre '98, girat de Mircea Cărtărescu, Editura Aristarc, Oneşti, 1998. A debutat individual cu un volum de poeme în proză: Duduca de marţipan, Editura Univers, Bucureşti, 2000 (Premiul de debut Prima Verba). Au urmat alte volume de poezie: E vremea să porţi cercei, Editura Aula, Braşov, 2001 (volum nominalizat la Premiile Aspro); Cartea burţilor şi a singurătăţii, Pontica, Constanţa, 2003; Poeme de trecere, Editura Vinea, București, 2005; Audio-book Poeme de trecere, Editura ninpress, 2009; Ritmuri de îmblînzit aricioaica, Editura Cartea Românească, București, 2010 şiCusături, Editura Cartea Românească, București, 2014; Cele mai mici proze, Editura Nemira, București, 2017, Bazarul culegătoarei, Casa de pariuri literare, București,2019 și Poeme de trecut praguri, Casa de pariuri literare, București,2022.

Poemele sale au fost traduse în franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară, croată, suedeză, germană, neerlandeză, engleză, galeză, italiană și spaniolă. Doina Ioanid a tradus din limba franceză mai multe cărți, printre care: Marguerite Duras, Vara, la zece și jumătate seara – Editura Cartier, Chişinău, 2006; Dai Sijie, Într-o noapte fără lună – Editura Polirom, Iași, 2009; Karine Lambert, Femeile care au renunţat la bărbaţi – Editura Trei, Bucureşti, 2015, Georges Rodenbach, Cîntărețul de carillon, Univers, București, 2020; Yves Namur, Abia un foșnet, Editura Tracus Arte, București,2022 și Chantal Deltenre, Cea mai mult dect mamă, Editura Eikon, București,2022.

Doina Ioanid a fost asistent universitar la catedra de Limbi Străine a Facultății de Litere, Universitatea „Transilvania„ Braşov, între anii 1998 - 2005. Apoi a devenit secretar de redacţie la Observator cultural(2005 - 2014). În prezent, este redactor la aceeaşi revistă.