INTERVIU: CAPCANA votului mixt din R. Moldova
Interviu cu fostul ambasador al Moldovei în SUA, Igor Munteanu, acordat ziarului „Făclia” din România
Republica Moldova se confruntă cu noi provocări menite să deturneze parcursul european al acestei ţări. Democraţii şi socialiştii, împreună cu grupul popular-europenilor (al fostului premier Iurie Leancă) din Parlamentul de la Chişinău s-au decis să susţină iniţiativa preşedintelui prorus Igor Dodon de schimbare a sistemului electoral actual prin introducerea sistemului de vot mixt.
Demersul contestat de partidele proeuropene de opoziţie, de societatea civilă şi de cetăţeni, avertizează că o astfel de măsură ar duce la distrugerea democraţiei. Totodată, de câteva zile, seară de seară, numeroşi cetăţeni ai Republicii Moldova au ieşit să protesteze în faţa Parlamentului pentru a opri schimbarea actualului sistem electoral. Ziarul „Faclia” a stat de vorbă cu reputatul analist politic Igor Munteanu, fost ambasador al Republici Moldova în SUA, pentru a vedea de ce se doreşte schimbarea sistemului electoral în Republica Moldova.
Domnule Igor Munteanu, Parlamentul Republicii Moldova a votat, recent, proiectul de lege ce prevede trecerea la sistemul mixt de vot. Cât de oportună este schimbarea sistemului de vot în Moldova?
Eu cred că este total neoportună. Amintesc că legislaţia electorală a Republicii Moldova este integrată într-un Cod Electoral care stabileşte că alegerile parlamentare sunt organizate pe baza sistemului electoral proporţional într-o singură circumscripţie electorală. Democraţii îşi doresc trecerea la un sistem majoritar-uninominal şi crearea a 101 circumscripţii electorale pentru fiecare din cei 101 deputaţi din Parlamentul Republicii Moldova, iar ideea lor centrală care stă la baza acestei iniţiative de modificare este că „alegătorii s-au săturat de partide mincinoase şi că în acest fel se doreşte de a da înapoi alegătorilor dreptul de a controla politicienii pe care-i aleg”.
Aparent, liderii Partidului Democrat nu stau bine cu logica elementară, invocând un argument care nu poate fi invocat de către nişte politicieni aflaţi într-un partid politic. Asta îmi aduce aminte de un celebru paradox al mincinosului, care poartă numele paradoxului lui Epimenide. Filosoful cretan Epimenide (sec.VI î.e.n.) s-a adresat grecilor la debarcarea sa în portul Atenei cu afirmaţia „cretanii sunt mincinoşi”, punându-i pe greci într-o mare dificultate – îl include acest enunţ şi pe Epimenide şi atunci nu este corect ori nu-l include şi el nu este cretan? Autorii trecerii la un sistem uninominal de vot afirmă, ca şi Epimenide, că-şi doresc să redea cetăţenilor controlul asupra aleşilor lor la nivel naţional prin introducerea unui mecanism de rechemare a deputaţilor, dacă aceştia nu corespond aşteptărilor populare.
Nu-i clar de ce PD nu începe această procedură de curăţare a rândurilor sale de partid iniţial ca proiect pilot, dar doreşte să aducă o schimbare majoră a sistemului electoral cu prevederi care vin în contradicţie cu actuala Constituţie? Pentru ca să înţelegeţi mai bine contextul trebuie să amintesc că iniţiativa aparţine Partidului Democrat, condus de cel mai bogat om din R. Moldova, Vlad Plahotniuc.
PD este partenerul oficial al PSD din România. După arestarea fostului premier Vlad Filat, liderii PD au avut clipa lor de glorie, devenind peste noapte pilonul coaliţiei de guvernare şi, respectiv, simbolul puterii efective şi reale pe plan naţional. În acest fel, PD a crescut ca pe drojdii în Parlament – de la 17 la 41 mandate – pe seama transfugilor din diferite partide, care-au ieşit iniţial din partidele pe listele cărora au nimerit în Parlament după care, conform prevederilor Regulamentului Parlamentului, au optat să se afilieze deschis Partidului Democrat.
Tot aşa a crescut PD şi în alegerile din Autonomia Găgăuză din 2014, anul în care alegerile găgăuze s-au desfăşurat pe baza sistemului electoral majoritar şi în rezultatul cărora, deşi nu a participat oficial în alegeri, PD s-a trezit cu majoritatea deputaţilor din Adunarea Populară găgăuză pe listele sale.
Acest sistem avantajează candidaţii independenţi cu mulţi bani care, imediat după validarea rezultatelor, se asociază partidului care a stat în spatele ingineriei lor electorale. Totodată, sistemul uninominal reduce semnificativ rolul şi funcţia partidelor politice. Această tactică de a folosi candidaţii aşa-zişi independenţi care sunt preferaţi de obicei faţă de candidaţii unor partide politice a funcţionat la maxime turaţii în Autonomia Găgăuză la ultimele alegeri.
Probabil că liderii PD s-au lăsat furaţi de simplitatea aparentă a sistemului şi de uşurinţa cu care i-au tras pe sfoară pe alegători. Sondajele arată însă că, în ciuda puterii deţinute efectiv în acest moment, şansele electorale de a-şi menţine această putere dominantă sunt destul de mici – sub nivelul de trecere la următoarele alegeri din 2018 – ceea ce a devenit o adevărată obsesie pentru liderii acestui partid. O obsesie legată de posibilitatea pierderii puterii şi a unei justiţii care s-ar putea apropia şi de afacerile lor.
Iniţial s-a mers pe ideea adoptării sistemului de vot uninominal. De ce nu a avut succes această variantă şi cum s-a ajuns la votarea proiectului privind sistemul de vot mixt?
Iniţiativa PD de a crea 101 circumscripţii presupunea blocarea votului din diasporă, stabilirea unor locuri rezervate pentru Transnistria, introducerea mecanismului de rechemare a deputaţilor şi alte năzdrăvănii care, pe de o parte, au fost contestate vehement de societatea civilă. Proiectul de lege propus de PD este vicios sub mai multe aspecte – inclusiv din perspectiva faptului că include prevederi contrare textului actual al Constituţiei R. Moldova – revocarea deputaţilor, care nu poate fi făcută atâta timp cât există principiul constituţional „mandatul imperativ este nul”.
PD susţine că schimbarea sistemului nu prejudiciază Constituţia ori că vor putea schimba şi Constituţia dacă este necesar, apelând la Comisia de la Veneţia ca la o instanţă care le-ar putea da dreptate. Pe de altă parte, modificarea radicală a sistemului electoral cu mai bine de un an înainte de la viitorul scrutin ar putea fi aspru criticată de către experţii Comisiei de la Veneţia şi ai OSCE/ODIHR, două instituţii care obişnuiesc să asiste democraţiile emergente în procesul de menţinere a standardelor de bază în procesul politic. Ambele cer ca orice modificare operată în sistemul electoral să întrunească consensul larg în societate pentru a nu schimba regulile în timpul jocului.
Evident, această condiţie este imposibil de atins pentru PD, care a izbutit deja să creeze o atmosferă plină de contradicţii în jurul acestui subiect, astfel încât orice revizuire a sistemului va avea efecte nocive asupra stabilităţii politice interne şi standardelor care, mai mult sau mai puţin, erau respectate tradiţional în alegerile din Republica Moldova.
Personal, nu cred că PD se dă în vânt după rigori democratice, dar bănuiesc că niciunui partid politic nu-i stă bine să recurgă la violenţă şi să rămână la putere atunci când este criticat din toate părţile, iar susţinerea financiară din partea UE este extrem de importantă. Există însă şi multe alte indicii care susţin că scopul PD a fost din capul locului adoptarea unui sistem electoral mixt – în care 50% din deputaţi sunt aleşi pe baze de partid şi 50% în cadrul unor circumscripţii uninominale – şi nu unul nominal. Spun asta pentru că se observă clar de vreun an că între PD şi PSRM există un acord implicit de cooperare şi susţinere reciprocă – chiar şi atunci când se înjură în faţa camerelor de televiziune.
PD pozează în rol de partid proeuropean, iar PSRM pozează în rol de partid pro-Putin, ambele poziţii sunt adevărate şi mincinoase în acelaşi timp, dar este cert că PD şi PSRM au nevoie de această interacţiune strategică pentru a menţine puterea – singura valută care-i interesează în mod constant.
Pe cine ar avantaja sistemul mixt?
Este evident că principalul câştigător al acestor modificări ar fi PD, urmat de PSRM (socialiştii lui I.Dodon). Să explic. La ultimele alegeri prezidenţiale, voturile din diasporă au numărat 136 000, dintre care mai puţin de 6% au fost date lui Dodon, ceea ce reprezintă un număr considerabil raportat la 1,5 milioane de voturi în total pe Republica Moldova.
În 2016 au participat peste 10 000 alegători din Transnistria – jumătate dintre ei nu au mai participat anterior la alegeri, „fiind rugaţi” să participe de către fostul lider nerecunoscut de la Tiraspol, Evgheni Şevciuc. Putem astfel presupune că, în 2018, numărul alegătorilor transnistreni (cetăţeni ai R. Moldova) ar putea fi de 10 ori mai mare. Să facem în acest fel puţină matematică electorală. Dacă PD exclude voturile din diasporă, dacă foloseşte voturile transnistrene, dacă are întâietate la resursele investite în campania electorală şi resursele administrative, dacă trasează hotarele viitoarelor circumscripţii după cum îi convine în acest moment, după modelul Gerrymandering folosit şi în alte ţări cunoscute nouă, atunci ar putea avea chiar o şansă unică să se menţină la putere printr-o majoritate politică conforabilă şi după 2018.
În plus, PD şi PSRM deţin separat (şi împreună) peste 70% din toate posturile de televiziune şi radio difuzate în R. Moldova, având licenţe naţionale şi resurse imense alocate în scopul promovării intereselor politice şi electorale, ceea ce nu putem spune despre nici una dintre formaţiunile de opoziţie relevante din R. Moldova. Menţionez şi faptul că în urma creării a 101 circumscripţii electorale, potrivit proiectului de lege adoptat în prima lectură cu 74 (!) de voturi din 101, litigiile electorale vor fi rezolvate în curţile de judecată de primă instanţă şi până în ultima zi înainte de scrutin, ceea ce sporeşte grav riscurile de a folosi justiţia controlată în R. Moldova de actualul partid dominant în scopul propriilor interese electorale.
Am văzut că decizia Parlamentului vizavi de sistemul de vot a declanşat nemulţumiri şi proteste. Credeţi că vor putea bloca protestatarii introducerea votului mixt?
Acest sistem mixt reproduce în particular şi general aceleaşi elemente ale sistemului uninominal al PD şi porneşte de la aceeaşi premiză falsă de a submina sistemul de partide politice în loc de a-l întări şi curăţa de probleme. El va crea aceleaşi inegalităţi politice, nerezolvând niciuna dintre marile probleme cu care se confruntă în acest moment procesul politic: finanţarea ilegală (donaţii private care depăşesc de zeci şi sute de ori veniturile persoanelor fizice folosite pe post de donator, dar care sunt de fapt migranţi în Rusia ori faliţi juridic), folosirea resurselor administrative (poşta şi bugetarii), folosirea sacilor de bani pentru a cumpăra candidaţii, câtă vreme nici una dintre instituţiile statului nu doresc ori nu reuşesc să prevină ori să combată corupţia politică.
Un proiect de lege care întruneşte ambele sisteme (mixt şi uninominal) a fost aprobat de curând în prima lectură. Există multe voci critice faţă de acest sistem, iar riscurile adoptării lui pot conduce la izolarea politică a coaliţiei de guvernare de UE. Aceasta ar putea însemna o monitorizare şi mai strictă asupra instituţiilor democratice şi o limitare a finanţării europene, dacă va fi cazul. Pe plan intern, decizia ar putea însemna şi un stimulent serios la întărirea grupurilor de opoziţie, care încep să se trezească abia acum după înfrângerea candidatului PAS în alegerile din octombrie-noiembrie 2016. Nu ştiu dacă acţiunile de protest pot repeta ”isprava” bucureştenilor cel puţin pe termen scurt, nu.
Demersul de a adopta un sistem de vot uninominal sau mixt în Moldova a fost criticat de PPE şi ALDE iar în 2014 Comisia de la Veneţia a dat aviz negativ sistemului de vot mixt. De ce au fost ignorate aceste semnale?
Lui Josef Stalin i se atribuie o frază celebră în care, la criticile Papei de la Roma privitor la „imoralitatea liniilor de separaţie de după război între cele două Germanii”, acesta a întrebat la un moment dat: „Dar câte divizii de tancuri are acest Papă”? Cam aceeaşi poveste i se întâmplă acum şi PD, care ar putea întreba cu multă ironie şi confidenţă – „Dar ce-mi puteţi face, de fapt”?
Deşi Comisia de la Veneţia a avizat negativ proiectul de adoptare a sistemului de vot mixt anii trecuţi, liderii PD ar putea insista pe teza că „R. Moldova, fiind un stat suveran, are tot dreptul de a-şi adopta propria legislaţie, inclusiv în materii electorale” şi respectiv, „cine se pronunţă contra acestor modificări este împotriva voinţei alegătorilor”.
Ar trebui să noteze cineva însă maniera cinică în care liderii acestui partid „vând” ideea de stabilitate unor capitale care au alte lucruri mai mari pe agendă, vând altor capitale ideea unei politici de includere a votanţilor din Transnistria şi tot ei vând unor capete luminate din ţările vecine Republicii Moldova ideea „răului mai mic”, politic vorbind, în comparaţie cu alternativa – aici referinţele se fac fie la PSRM, fie la PN (Usatâi).
Unii se lasă cumpăraţi de aparenţe, pentru că aşa îşi doresc şi nu pentru că nu înţeleg ce se petrece la Chişinău, ci pentru că rămân interesaţi de evoluţiile din Republica Moldova doar în abstract, la un nivel „manelist” şi fără niciun angajament serios instituţional. Cinism şi calcul rece, dar şi multă deşertăciune în ceea ce face acest partid, care s-a învăţat „să roadă morcovii şi să nu livreze”. Sper că nu pentru mult timp.
Interviu realizat de Cosmin PURIŞ
Lituania, lot de echipament militar pentru R. Moldova. Ministrul Nosatîi: Lituania rămâne un exemplu în ce priveşte sistemul de apărare şi contăm pe experienţa partenerilor lituanieni în modernizarea Armatei Naţionale
Cine sunt cei patru concurenți care merg în FINALA emisiunii Vocea României 2024
DECIS // Telefoanele mobile, INTERZISE în timpul lecțiilor