Încă un SCANDAL la Ansamblul JOC: Directorul artistic și-a prezentat DEMISIA, acuzând conducerea de „DICTATURĂ”

Spirite încinse din nou la Ansamblul Național de Dansuri Populare (ANADP) JOC. După scandalul dintre actuala conducere a ansamblului și rudele regretatului Vladimir Curbet, care și-au aruncat, reciproc, acuzații grele, directorul artistic al JOC-ului, Grigore Paladi, și-a dat demisia săptămâna trecută. Acesta acuză actuala conducere a ansamblului de „minciună” și „dictatură”.

CITIȚI și INTERVIU // Viorica Curbet, fiica regretatului conducător al „JOC”, îi acuză pe actualii conducători ai ansamblului că ar vrea să „dea UITĂRII” numele lui Vladimir Curbet

Grigore Paladi a sesizat redacția Ziarului NAȚIONAL vizavi de ce se întâmplă, din punctul său de vedere, astăzi la Ansamblul JOC:

„Dincolo de culise, sunt copleșit de emoții și regrete.

Ansamblul JOC, unde pe parcursul a 13 ani am lucrat în calitate de prim-solist și meditator de balet, căruia i-am dedicat viața și dăruire de sine, lucru pentru care am și fost decorat cu înaltul titlu de „Maestru în Artă”, mi-a fost smuls din piept cu sânge rece în urma unui complot și atacuri meschine.

„Stimați oameni, când se termină cuvântul, începe gestul”.

Cu regret, evoluția de astăzi al ANADP JOC se manifestă prin simbioza dictaturii și minciunii, dirijată de conducătorul orchestrei Vasile Goia și regizată de minciunile prim-maestrului de balet Evgheni Sandul.

Acești doi domni în etate, de comun acord și, spre regret, cu susținerea tacită a doamnei director general Aliona Strâmbeanu, au pus la cale, întru-un mod absolut meschin, izolarea mea în calitate de director artistic din procesul de creație al Ansamblului JOC.

Constat că motivele principale ale acestei conspirații ar fi că, de exemplu, conducătorul artistic nu poate fi un instrument de execuție sau un instrument de manipulare al dlui Goia. Lui Evgheni Sandul îi este străin și incomod spiritul de echipă, în schimb bârfa și minciuna pentru el sunt o parte indispensabilă în viața de zi cu zi.

CITIȚI și Directoarea JOC-ului, Aliona Baroncea-Strâmbeanu, RĂSPUNS pentru fiica lui Vladimir Curbet, care acuză conducerea ansamblului că ar vrea să facă uitat numele tatălui său: „Declarații nefondate, iresponsabile”

Stimabililor, ar trebui să dezbatem idei, nu persoane!

În schimb, la capitolul ignorare a problemelor principale, precum necesitățile și dezvoltarea profesional-artistică, care duce nemijlocit la exodul artiștilor, domniile lot sunt campioni de neîntrecut. Cu o așa abordare, ce nu are nimic în comun cu creșterea nivelului interpretativ, vom fi martori ai involuției Ansamblului JOC.

Semnalez doar unele dintre problemele actuale al Î.S. ANADP JOC și nu doar în viziunea mea personală, ci a mai multor oameni din domeniul culturii:

*Lipsa unui plan strategic de consolidare și completare a trupei de balet cu noi cadre profesionale.

*Incapacitatea de a ridica nivelul artistic și interpretativ. Prim-maestrul de balet E. Sandul invocă faptul că artiștii trebuie să fie deja pregătiți. Serios? Și ce facem, stimabile, cu artiștii ce urmează a fi sau sunt deja o parte a baletului? Îi lăsăm așa, nepregătiți?

*Incapacitatea de a elabora un plan efectiv și productiv de lucru, unde să fie folosite la maximum sălile de balet recent renovate.

*Incapacitatea de a soluționa problema lipsurilor și nerespectarea orarului de lucru.

*Lipsa unui plan strategic pentru următorii 3-5 ani. O poveste de succes cu 5-7 spectacole pe an este un „succes” regretabil.

*Lipsa interesului din partea personalului de creație și de conducere în progresul continuu al angajaților săi.

*Prevalarea intereselor personale față de cele organizaționale.

*Motivarea prin frică este total deplasată. Citez: „Cui nu-i place, poate să plece”. Stimată dnă Strâmbeanu, chiar credeți că această „motivare” ar fi una potrivită pentru angajații care, de fapt, au nevoie de consolare?

*Lipsa unui mediu favorabil și a unor motivări bine definite: salariu rezonabil pentru munca depusă, activitate interesantă și dinamică la locul de muncă, stabilitate, siguranța păstrării locului de muncă.

*Nedelegarea funcțiilor și sarcinilor concrete din partea conducătorului întreprinderii provoacă confuzii, iar acest lucru se reflectă negativ în dezvoltarea profesională a echipei.

*Politica de birou este una demodată și non-productivă, lipsită de idei noi și acel mult dorit spirit de echipă.

*Dictatura impusă de V. Goia, o tendință dezastruoasă pentru ansamblu. Ansamblul Național de Dansuri Populare JOC nu este „Orchestra sub conducerea lui V. Goia”! Această divizare va duce la pierderea spiritului de echipă în ansamblu și a celui stil specific marca „JOC”.

Aș vrea să menționez și fenomenul artiștilor invitați de Vasile Goia, pentru care sunt cheltuite mii de euro din bugetul ansamblului, inclusiv al statului. Consider că este o gestionare absolut irațională a surselor financiare. Care este impactul acestor cheltuieli? Ce au de câștigat artiștii ANADP JOC de pe urma acestor cheltuieli substanțiale? De ce artiștii JOC-lui trebuie să fie lipsiți de un pasibil suport financiar? Sau poate domnul Goia are anumite obiecții la capitolul capacitate și nivel interpretativ al artiștilor Orchestrei JOC?

Cât timp o să mai treacă, pentru ca domniile lor să înțeleagă că trebuie de vorbit cu oamenii, nu despre oameni!

Dnă Strâmbeanu, de cât timp este nevoie ca minciuna și dictatura prin manipulare să devină istorie?

Oameni buni, stimați artiști! Din păcate, în goana după merite, unii își pierd bunul-simț și înțelegerea că succesul vine în echipă, unde fiecare își are meritul său.

În încheiere:

Încercările mele zadarnice de a exersa o activitate profesională și colegială s-au epuizat aici. În condițiile create nu mai este posibilă o existență colegială și eficace. Profund copleșit de sentimentul tristeții și regretului, pe 11 aprilie 2019 am fost nevoit să-mi dau demisia din funcția deținută.

P.S.: „JOC”-ul este o istorie formată în opt decenii, o tradiție, o poveste spusă întregii lumi. JOC-ul este cu oameni și pentru oameni! Mergând în viitor, să nu uităm și de trecut, de cei care au contribuit la această poveste spusă întregii lumi. Generațiile precedente de artiști care au trecut prin fierăria JOC-ului au obținut cele mai înalte distincții și apreciate cu cele mai frumoase calificative, aducând un aport esențial în dezvoltarea imaginii legendarului ansamblu pe parcursul ultimelor opt decenii.

Ar fi un mare păcat dacă am ajunge în situația în care două fenomene indivizibile, JOC și regretatul maestru Vladimir Curbet, vor fi date uitării. Vorbim aici despre omul care a contribuit la evoluția și realizarea capodoperelor coregrafice ale folclorului moldovenesc, pe care le-a lăsat în grija poporului ca Testament.

Ce bine-ar fi să fie bine…”