Încă un caz pierdut la CEDO. Rusia trebuie să-i achite unui cetățean al R. Moldova circa 30 de mii de euro

Federația Rusă a mai pierdut un caz la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). De data aceasta, Guvernul rus va trebui să-i achite reclamantului, care este cetățean al R. Moldova, circa 30 de mii de euro drept despăgubiri morale, materiale și cheltuieli de judecată.

Este vorba despre cauza lui Boris Mozer, orginar din orașul Tiraspol, pe moment, solicitant de azil politic în Elveția.

Acesta a fost reținut de către militia autoproclamatei rmn în noiembrie 2008, fiind acuzat de fraudă și a fost plasat în arest preventiv.

Acesta s-a plâns Înaltei Curți că a fost deținut în condiții inumane și degradante. A stat într-un spațiu cu umiditate foarte înaltă, în lipsa unei lumini solare și a unei ventilații, celula era supraaglomerată și se fuma. Suferind din copilărie de astm, acesta deseori avea accese de sufocare.

În mai 2009, în urma unei investigații medicale, medicii au constatat că acesta ar trebui să fie transferat în secţia de terapie respiratorie a unui spital, însă acest lucru ar fi fost imposibil de realizat pe motivul insuficienței de personal care ar asigura paza acestuia pe durata tratamentului. Mai mult, mama reclamantului i-a cerut așa-zisului ministru de interne al rmn ca reclamantul să fie transferat la un spital, însă cererea a fost refuzată pe motiv că numai cei condamnați ar putea fi transferați la spital pentru tratament.

Părinții reclamantului s-au plâns atât autorităților R. Moldova, precum și ambasadei Federației Ruse în R. Moldova de condițiile de detenție în care se afla fiul acestora.

În luna noiembrie 2009, Procuratura Generală a informat că nu poate să intervină din cauza situației politice create pe teritoriul rmn începând cu 1992. De asemenea, s-a făcut referire și la rezerva R. Moldova în ceea ce privește incapacitatea acesteia de a asigura respectarea Convenției Drepturilor Omului în regiunea transnistreană.

Cât privește răspunsul dat de către Ambasada Federației Ruse în R. Moldova, aceasta a spus că situația bărbatului este pendinte în instanțele rmn, ele fiind unicele autorități competente de a soluționa orice plângere.

Detenţia reclamantului a fost prelungită în repetate rânduri în perioada noiembrie 2008 și octombrie 2009. Reclamantul a rămas în arest până în iulie 2010, când o instanţă din rmn l-a condamnat la șapte ani de închisoare cu suspendare. Ulterior, reclamantul a părăsit R. Moldova și a solicitat azil politic în Elveţia.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns de violarea dreptului la libertate şi siguranţă, dreptul la viață și interzicerea torturii. De asemenea, s-a plâns pentru încălcarea dreptului la respectarea vieţii private, de familie şi libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, deoarece nu i s-a permis să-şi vadă rudele şi nu i-a fost asigurat dreptul la un recurs efectiv.

Într-un final, Curtea i-a dat dreptate. Potrivit deciziei CEDO, circumstanțele denunțate de reclamant cad sub jurisdicția atât a R. Moldova, cât și a Federației Ruse.

Deși R. Moldova nu a avut un control efectiv în privința acțiunilor întreprinse de către autoritățile rmn, faptul că regiunea este recunoscută potrivit dreptului internațional public ca parte integrantă a R. Moldova determină obligația statului de a face uz de toate mijloacele legale și diplomatice disponibile pentru a continua garantarea persoanelor din această regiune respectul drepturilor din Convenție.

În ceea ce privește Rusia, Curtea a reiterat constatările sale din cauzele anterioare că existența rmn este posibilă doar grație susținerii militare, economice și politice rusești. În aceste circumstanțe, nivelul înalt de dependență față de susținerea rusă constituie un indicator solid al faptului că Rusia continuă să exercite un control efectiv și o influență decisivă asupra autorităților rmn.

În lipsa unor argumente a guvernului rus cu privire la orice remedii disponibile pentru reclamant, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a Articolului 13 în coroborare cu Articolele 3, 8 și 9 de către Rusia.

Astfel, Federația Rusă a fost obligată să-i achite reclamantului suma de cinci mii de euro cu titlu de prejudiciu material și 20 de mii de euro cu titlu de prejudiciu moral, precum și patru mii de euro cu titlu de costuri și cheltuieli de judecată.