Galina Martea: Basarabia - societatea celor oropsiţi

S-ar putea crede că este o fabulă, însă realitatea e de așa natură, că nici nu este cazul de a pune cuiva întrebări sau de a cere de la cineva niște răspunsuri. Este doar procesul unei dezvoltări umane într-un spațiu încă necivilizat. Este un mod de viață a unei comunități ce-și trăiește destinul prin anii evoluției umane, dacă se poate spune așa. Cred că nimeni nici nu sesisează faptul ce se întamplă cu adevărat în acest spațiu social situat în partea de sud-est a Europei. În acest spațiu doar se trăiește pentru a exista, se trăiește doar pentru a spune că există viață.

Este firească o asemenea concepție despre dezvoltarea umană. Este firesc și faptul că omul din acest spațiu al naturii acceptă orice tentativă de a-i fi subminate viața și dezvoltarea. Totul este firesc și acceptabil, chiar și în conceptul de a fi sau a nu fi considerat om cu o anumită identitate. Astfel, ar fi o dificultate de a pronunta numele acestei societăți sau comunități ce are în proprietate individul uman. Dar, totuși, trebuie să-i indentificăm numele, indiferent de faptul vrea ea sau nu vrea acest lucru.

Societatea de oameni cu nume Basarabia este încă la mari începuturi și la o mare răscruce de drumuri. Ea, trăindu-și viața în condiții anormale, este marcată de o dezvoltare subumană a existenței. Cu toate că face parte din secolul XXI al epocii istorice contemporane, realitatea proceselor metafizice ale acesteia este complet contrară. Realitatea nu este altceva decât o epocă dominată de primitivism cu autoritatea excesivă a unui grup de oameni care conduc această comunitate socială. Autoritatea acestora, cu puterea de a comanda, este prezentă în fața publicului cu o capacitate uimitoare de influență.

Conducătorii comunității în cauză sunt ca niste suverani care își permit orice poziție ce poate influența masele. Pe când masele de oameni nu știu altceva decât să asculte și să accepte în totalitate tot ceea ce realizează domnitorii acestei comunități. De ce am numit-o anterior „societatea primitivă”? Deoarece numai într-un trib, cu forma de organizare a societății primitive, conducătorul acestuia își permite orice, iar membrii săi trebuie să execute și să dea ascultare oricărei porunci lansate, fără a mai fi pusă în discuție în comunitate. Acest lucru se întampla și în Basarabia la răscrucea de drumuri și de dezvoltare umană dintre epoca primitivă și cea modernă. A fi conducător în Basarabia înseamnă a fi și stăpânul tuturor bunurilor materiale din societate, fără a fi distribuite și altor membri ai societății.

În existența umană totul este acceptabil, dar cu unele abateri. Astfel, ar fi normal ca și în Basarabia să existe unele abateri sau reguli în comportamentul guvernatorilor. Aceștia din urmă, fiind destul de „sătui” în toate, cred că le-a venit timpul să mai dea de-ale gurii și altora, adică celor oropsiți de soartă. Cu atât mai mult, acești conducători care exercită puterea în numele statului trebuie să dea socoteală și „celor oropsiți de soartă” absolut în toate acțiunile realizate în cadrul țării atât în distrubuția propriilor interese, cât și a celor publice.

Din categoria „celor oropsiți de soartă” face parte poporul basarabean care este flămând, chinuit, batjocorit și fără identitate. Identitatea acestora pentru oamenii puterii din stat nu există sub nicio formă ca valoare, ea există doar ca un element de inferioritate și dispreț față de omul din subordinea lor. Identitatea poporului basarabean în viziunea guvernanților este recunoscută și egalată cu identitatea ființelor vii proprie animalelor ce au doar organe de simț, mișcare și sistem nervos, care nu pot reacționa în alte condiții și situații. Astfel și omul prezent în societatea basarabeană nu-și poate expune părerea proprie în mod public, deoarece nu este acceptată, nu este ascultată, nu este binevenită, pentru că aceasta contravine principiilor de existență și viață ale persoanelor din stat care conduc societatea. Cu atât mai mult, părerea celui oropsit de soartă, în cele din urmă, ar putea fi un prilej de a-i pune în pericol propria viață și existență în propriul mediu social.

Puterea statală, cu oamenii săi, deține autoritatea supremă în a savura propria viață în tot binele material sau, mai bine zis, de a avea acces la totalitatea tuturor bunurilor materiale existente în țară. Pe de altă parte, cu puterea lor supremă în stat, restrâng și subminează existența întregului popor, menit doar de a suporta nelegiuirile acestora. Omul din societatea basarabeană este manipulat și tratat „mai rău decât un animal” sau mai bine zis „mai rău decât un câine”. În acest caz, probabil ar fi mai bine ca toți să fie niște câini pentru a nu da impresie că există o comunitate de oameni. Cine știe, urmează de gândit și de produs o reformă radicală în evoluția omului basarabean! Poate, doar prin aceasta Basarabia va fi văzută și promovată în plan mondial, cu ideea de reformare a procesului evolutiv uman. În caz contrar, va rămâne aceeași societate primitivă care nu este acceptată la momentul dat de lumea civilizată.

De ce atâta suferință asupra unui popor? Este oare păcatul strămoșilor noștri? Ar putea fi și acesta, dar cred că cel mai mare păcat este caracterul nesățios și nemilos al omului care la un moment dat devine complice și parte componentă în ierarhia de vârf a statului. În Basarabia, „ierarhia de vârf a statului” este un sector sau un cuibar unde acei prezenți în el pot face absolut orice, așa cum le dorește propria inimă. Aceștia pot fi și participanți la săvârșirea multiplelor infracțiuni, dar fără a fi trași la răspundere penală pentru violarea legilor publice și abuz de putere în stat. Totodată, infracțiunile și faptele acestora nu sunt altceva decât un pericol social, care, ulterior, se răsfrânge negativ doar în defavoarea poporului sau a „celor oropsiți de soartă”. O asemenea societate este destul de convenabilă pentru persoanele ce au parte de imunitatea statală și socială, care le protejează viața și ilegalitățile săvârșite.

Deci, putem spune că Basarabia este o societate unde puterea statală a transformat țara într-o anarhie absolută și aceasta, la rândul ei, a monopolizat toată sfera de activitate socială și publică. În același timp, în acest teren al anarhiei există o masă de oameni, poporul, care își duce viața din greu de la o zi la alta, traversându-și existența printr-o sărăcie și umilință nemaipomenite. Într-un stat normal, o asemenea situație de criză ar putea fi considerată o tragedie națională, însă în Basarabia totul se reduce la normalitate, fără a mai fi abordate soluții urgente de salvare a societății. O realitate în care omul societății este privit prin prisma unor dogme din antichitate, iar administratorul acestei societăți nu este altceva decât un potentat, care în acțiunile sale nu ține seama de nimic și de alții și guvernează totul în mod arbitrar după bunul său plac.

Starea de dezorganizare și haos instaurată în țară este ca un spectacol fără spectatori, unde guvernatorul își joacă rolul doar pentru a fi interpretat și a primi plăcere din ceea ce face. Spectatorii lipsesc din diverse motive – nu sunt bani pentru a procura biletul de intrare în teatru; nu este binevenit rolul și subiectul care urmează a fi interpretat; lipsește pasiunea de a mai privi spectacole cu caracter ironat; lipsește timpul care îi presează; lipsește interesul și pasiunea pentru a se dezvolta intelectual. Lipsesc multe lucruri în viața omului din societate, însă el se mulțumește cu ceea ce are și nu mai vrea să piardă timpul pentru a pretinde la mai mult. Pe când acest lucru le convine acelor persoane care joacă rolul în acest teatru, ba chiar fiind și fără spectatori.

Dar nu mai contează această latură, nu mai contează nimic. Contează faptul că acțiunea spectacolului este o dramă reală a societății, unde jefuitorii și netrebnicii de la putere știu care sunt căile cele mai prielnice în a sustrage bunurile publice în propriile buzunare și, în același timp, de a înrobi poporul pe cele mai ușoare căi ale administrării. De aici vine și fireasca dramă națională a societății și a celui oropsit de soartă - masele de oameni sunt prea indiferente față de tot ceea ce se petrece în jurul lor și în societate.

O realitate paradoxală, dar fără precedent. Societatea basarabeană prezentă în viața socială a omului este cu prea multe lacune. Continuitatea de existență umană într-un asemenea spațiu social este destul de alarmant, care îngrijorează și opinia publică internațională. Este de necrezut acest lucru în epoca modernă a civilizației, dar cu regret este o dezvoltare umană ce se produce în Basarabia - Republica Moldova. Omul acestei societăți este îndobitocit de un asemenea destin. Poporul nu numai că și-a pierdut facultățile intelectuale și morale, dar cu atât mai mult și-a pierdut credința totală în divinitate și în lumina naturală dătătoare de viață, care mai este un prilej de a servi optimismul pentru a exista în ziua de mâine. Populația locală din acest spațiu al universului este atât de dezorientată de oamenii puterii, încât nu deslușește clar unde se regăsește și pe unde trebuie să o apuce pentru a regăsi drumul corect spre lumină. Mediul social în care se regăsește poporul, fiind nespus de afectat de virusuri otrăvitori ai conducerii din stat, le-a întunecat mintea și spiritul ca să nu mai existe în continuare în calitate de societate și națiune.

Poporul divizat în diverse partide și grupări sociale s-a împotmolit într-o fază de spirit complet contrară unei conviețuiri umane normale. O mare parte din populația băștinașă a pierdut orice orientare socială și nu mai dorește să-și recunoască nici macar originea de neam și națiune. Tendințele sunt diferite care, drept rezultat, afectează și mai mult situația socială și relațiile dintre oameni. Idealurile naționale ale populației băștinașe sunt spulberate de niște aluzii străine care nu sunt compatibile cu totalitatea valorilor naționale. Mișcările naționale pentru reîntregirea neamului românesc și-au pierdut din capacitate, fiind doar niște doleanțe ale unor mici grupări sociale și politice.

În acest subiect, în majoritatea cazurilor, își manifestă interesul o parte din generația tânără, conștientizând corect care este drumul adevărat spre o civilizație autentică. Este de necrezut că în acest scenariu este atât de indiferentă clasa intelectuală, care reprezintă nucleul în dezvoltarea unei societăți. Clasa intelectuală, care trebuie să exercite autoritatea superioară în societate, deseori își manifestă atitudinea incorectă, necoordonată și inadmisibilă în soluționarea problemelor sociale și în realizarea idealului național de a promova și dezvolta un stat modern și integru. Menținerea la conducerea din stat a unor personalități cu caracter mediocru și corupt este o dovadă reală că o asemenea societate nu va fi niciodata capabilă să întreprindă măsurile necesare pentru a ieși din impasul social atât de grav afectat.

Este o luptă continuă pentru menținerea puterii în stat pe principii neautentice și inadecvate, unde scopul central este de a ține și a vedea în întuneric un popor și o societate întreagă, falsificându-le, în același timp, istoria și graiul națiunii, originea acestui neam și pământ. Situația politică și socială ce decurge din diverse împrejurări și orientări este ca o epidemie ce nu lasă în urmă vieți omenești sănătoase, capabile de a construi în continuare o societate normală. Această epidemie contagioasă care s-a răspândit destul de repede pe teritotiul țării în ultimul timp, șterge în calea sa orice substanță cu conținut pozitiv și care afectează destul de grav creierul uman și conștiința umană.

Acest lucru se întamplă, în special, în localitățile rurale unde au rămas și locuiesc, în majoritatea cazurilor, persoane de vârsta a treia. Deci, acesta este terenul cel mai favorabil pentru a activa fără niciun fel de restriții în psihologia omului, unde spiritul intelectual, fizic și moral s-a epuizat și și-a trăit traiul. Într-un asemenea mediu social omul este cel mai ușor afectat și influiențat de acțiunea negativă în procesul de gândire. Dar este de necrezut faptul că un asemenea proces contagios al epidemiei se produce și în zona urbană a societății, unde locuiește, în mare parte, colectivitatea intelectuală și tineretul studios, capabil de o gândire mai trează. Însă, contrar voinței omului, aici situația devine și mai gravă față de zona rurală, deoarece conflictele de interese cu conținut politic și social capată un caracter și mai contagios care destabilizează și mai mult mediul social existent. Atunci te întrebi: unde este cultura, mentalitatea și inteligența oamenilor din sfera intelectuală, care trebuie să regleze societatea și să fie fundamentul real în dezvoltarea unei societăți reale?

Evenimentele și faptele ce cuprind și traversează haosul și anarhia din societate nu este altceva decât expresia unei atitudini inumane a clasei politice și a clasei de la guvernare, ce au scop doar distrugerea până în talpă a acestei societăți. Nu a rămas nimic sfânt pe această bucată de pământ, decât suferința și îndurarea poporului care trăiește de la o zi la alta în foame, nedreptate și necaz. Disperarea poporului a ajuns la limită. Persoanele mai tinere, apte de a munci, pleacă în masă din țară pentru a-și salva propria existență și existența celor apropiați. Copiii și bătrânii, în special din zona rurală, își trăiesc viața într-o mizerie halucinantă asemănătoare epocii primitive, iar femeia-mamă este plecată pentru o perioadă nedeterminată la muncă în străinatate pentru acumularea unor mijloace financiare. O altă patură socială care nu are nicio posibilitate de a ieși din țară este sortită la o viață plină de încercări cu caracter umilitor și neajunsuri materiale care le scurtează viața în mod condiționat. Astfel, societatea basarabeană (a Republicii Moldova) devine învingătoare la sărăcie în podiumul european și mondial – locul întâi de la coadă (ultimul loc, clasament european) și printre ultimele locuri în lume (clasament mondial).

Este o tragedie națională, însă acest lucru nu-i afectează absolut deloc pe acei oameni ce stau la guvernarea țării. Din contra, ei se bucura mult când văd în fața lor poporul îngenunchiat și înfometat, care nu mai știe să vorbească și să reacționeze la cele ce se întamplă în societate și în juru-i. Aceasta este o realitate vie văzută cu ochiul închis. Situația critică din ultima perioadă a eșuat complet de sub control, iar anarhia și fărădelegile conducătorilor cu puterea în stat au demarat o activitate care depășește cadrul legal și uman.

Mijloacele financiare ale țării s-au epuizat în totalitate, o mare parte fiind în buzunarele acestora, iar organismele internaționale nu mai vor să acorde ajutorul financiar corespunzător din principii de neîncredere în această țară. Gravitatea situației este recunoscută în plan național și mondial, însă și acest lucru nu-i deranjează pe conducătorii acestei țări. Comportamentul acestora continuă să se manifeste, în același mod, cu multă indiferență și nepăsare față de popor și societatea pe care o administrează. Iar responsabilitatea față de funcția pe care o ocupă în stat este pe ultimul loc, însă interesul personal pentru o viață cât mai frumoasă și plină din belșug își găsește locul întâi pe piedestal.

Deci, este firesc că, într-o asemenea societate cu asemenea cârmuitori, poporul își va trăi mereu viața în suferință, iar nivelul de dezvoltare umană al acestuia va fi acel conținut care va reflecta epoca primitivă a unei comunități.

Galina Martea, doctor în științe economice, scriitoare, Olanda