Frați români, dați-ne bani! Sau de ce Bătrâncea trebuie să lipească harta României la loc

Trustia, elegii politikoase

Colesovnazadov era pe canapea, netezind, cu mâna stângă, motanul încălțat (în dreapta ținea telecomanda), ca să reducă surplusul de energie statică acumulată în corpul său chintalier, când îl auzi pe Dodon spunând „frați români… popoarele noastre… trăiască România!...”. Nu-și credea ochilor și urechilor! Putin să-i fi bătut la ușă, la braț cu Kabaeva, ca să-l invite la cumătrie, l-ar fi surprins mai puțin.

„Miaau! Holbează-te!” – țipă pisoiul capricios – „mi-ai nimerit cu degetul în ochi!”. „Sorry, cer scuze!” - spuse Colesovnazadov, distrat. Cu atât mai mult i se părea imposibil ceea ce vedea și auzea, cu cât Ziua României era de fapt Ziua Marii Uniri. Dodon sărbătorea Unirea Basarabiei cu România! Mâine-poimâine îi întoarce cetățenia lui Băsescu și se înscrie, cu Zina-Carabina, în partidul Vitaliei Pavlicenco!

„Înseamnă că are nevoie tare mare de bani, ca să-l realegem la anul”, constată Colesovnazadov, satisfăcut de analiza sa. „Acum și Bătrâncea va trebui să lipească harta României la loc!” – chicoti motanul încălțat. „Și eu o să primesc adaos la pensie de la fașâști? Sau poate să mă prefac că nu știu de unde vin banii?” - îi trecu prin cap lui Colesovnazadov. „Hei, scarpină-mă! Nu căsca gura la geopolitica falsă!” – strigă motanul și Colesovnazadov se supuse. La urma urmei, ce avea de făcut?

Acum stau și mă gândesc: dacă suntem frați cu românii, înseamnă că suntem născuți de aceeași mamă! De unde s-au luat „două popoare”? Dacă am fi „două popoare”, am fi veri, nu-i așa?

Al vostru frater, (consobrinus) verus, Ion Buraga.