ERORI pe care le comitem când ne cerem SCUZE

Sursa: avantaje.ro

Expresia „a sări din lac în puț” a apărut după secole de experiență umană neinspirată. Uneori, vrem să reparăm ceva, dar mai rău stricăm. Lipsa de convingere iese la suprafață și se vede în detalii.

Iată erorile pe care le comitem când ne cerem scuze.

Fie din orgoliu, fie din lipsa convingerii că avem vreo vină, putem s-o dăm în bară chiar în momentul în care vrem să reparăm o situație pe care am creat-o.

Justificările

„Ideea este că ne recunoaștem greșeala și cerem iertare celui pe care l-am ofensat. Dacă apelăm la justificări, la motive și pretexte, e ca și cum l-am culpabiliza pe celălalt că s-a supărat pe nedrept. Dacă am comis o eroare din motive juste, inevitabile, atunci vom avea o explicație. Este un caz diferit”, explică Diane Gottsman, fondatoare a Școlii de Protocol din Texas.

Chiar dacă simți nevoia să clarifici contextul care te-a determinat să greșești, n-o face ca și cum acesta te-ar disculpa complet. Cererea de iertare să rămână, totuși cerere de iertare. Iar părerea de rău să fie exprimată fără echivoc.

Ipocrizia

Când îți ceri scuze, nu recurge la un limbaj de lemn, la expresii clișeu. Nici la cuvinte pretențioase pe care nu le folosești de obicei. Vorbește cu cuvintele tale, pe tonul obișnuit între tine și persoana față de care ai greșit.

Nu te autoacuza în mod exagerat. Nu mai aminti ce îi datorezi și cât de nedreaptă ai fost. Referă-te doar la greșeala în cauză, spune sincer că ți-ai dat seama că ai greșit, că îți pare rău și că n-o să se repete.

Uneori ți-e dat să auzi: „Dacă vrei să-mi cer scuze, bine, îmi cer scuze.” E cea mai rea variantă posibilă. E ca și cum ai repeta gestul greșit pe care l-ai făcut.

Mesaj text

Este important să-ți ceri scuze față în față, ori de câte ori este posibil. „Trebuie să acorzi toată atenția și să lași tehnologia în afara ecuației”, spune Diane Gottsman. „Un text lapidar, eventual cu prescurtări și emoticoane nu e totuna cu o privire sinceră.” Și poate persoana căreia i-am greșit merită minimul efort de a ne deplasa ca să-i cerem scuze.

Dacă nu vă aflați în aceeași localitate sau alte motive obiective vă împiedică să vă întâlniți, fă-o cel puțin la telefon sau pe Skype, ca să vă puteți privi în față.

Îmi pare rău, dar…

În clipa în care ai pronunțat „dar”, ți-ai și retras scuzele. Ca și cum ar fi legate cu un elastic și ar sări instantaneu înapoi.

„Când folosești cuvântul DAR este ca și cum ai anula tot ce ai spus anterior”, consideră Jacqueline Whitmore, expertă în eticheta internațională. „Este semnalul că partea importantă a enunțului abia acum urmează. Și cu cât intervine mai curând, cu atât mai rău sună.”

Culpabilizarea celuilalt

Să justificăm propria greșeală printr-o greșeală a celui ofensat este o dovadă de lașitate. Mai mult, de ostilitate. Dacă considerăm că celălalt a greșit primul, este cazul unei discuții lămuritoare, pacificatoare. Dacă se poate și dacă celălalt acceptă. Însă dacă, într-adevăr, am greșit, tot ce ne privește este propria greșeală. Pe aceasta trebuie s-o recunoaștem și pentru aceasta să ne exprimăm regretul.

Să așteptăm iertarea imediată

După ce ai supărat, ai enervat, ai indispus pe cineva, nu te aștepta să șteargă imediat totul cu buretele. Se poate întâmpla asta, dar dacă nu se întâmplă, nu te descumpăni. Unii oameni au și ei nevoie de puțin timp să digere faptele și vorbele. Este ca atunci când te-ai rănit și te pansezi. Ești pe drumul spre vindecare, dar o să te mai doară o vreme. Așa e și cu supărarea. Trece ea, încet-încet, dacă ai făcut pasul reparator.

Întârzierea

Desigur, în momentul în care greșim suntem convinși că avem dreptate. Până să realizăm că nu avem, poate să treacă un timp. Dar nu trebuie să treacă mai mult decât timpul rezonabil. Scuzele trebuie prezentate în timp util, atât cât incidentul mai este de actualitate.

Se întâmplă deseori să amânăm, să nu îndrăznim, să nu ne lase orgoliul sau să nu avem încredere că celălalt ne va accepta scuzele. Și poate să treacă timp, ani, uneori, o viață. Ce se întâmplă în tot acest timp?

Celălalt va crede că persistăm în convingerea și atitudinea noastră greșită. Noi, pe de altă parte, ne simțim groaznic. Relația se răcește, ba chiar se poate transforma în ostilitate. O prietenie, o colaborare bună sau chiar o iubire se duc pe apa sâmbetei.

Iar dacă s-a întâmplat așa ceva, totuși, niciodată nu e prea târziu. Poți să revii chiar și după ani și să-ți recunoști greșeala. De cele mai multe ori, ai surpriza că asta era tot ce aștepta celălalt. Aștepta cel mai mic semn de căință ca să te ierte.

Nu trebuie să te cramponezi de consecvență! Omul este dator să evolueze, nu să persiste la 40 de ani în ideile de la 18 ani.

Sursa: avantaje.ro