Părintele Iulian: Dumnezeu LUCREAZĂ prin oameni

Paști // Creștinii trebuie să asiste la slujba din noaptea Învierii pentru a simți adevărata bucurie

Nu există sătean care să nu-l aprecieze și nici om care să-l vorbească de rău. Este milostiv și sare în ajutor oricui la orice oră de zi sau de noapte. Este vorba de preotul Iulian Pinteac, parohul Bisericii „Minunea Sfântului Arhanghel Mihail” din satul Cocieri, raionul Dubăsari.

În sat timpul parcă s-a oprit în loc. Drumurile sunt stricate. Casele învechite. Războiul de pe Nistru și-a lăsat amprenta până astăzi. Părintele însă nu le-a lăsat sătenilor loc de deznădejde. Din contra, i-a unit și i-a umplut de speranță.

Cupolele albastre ale bisericii din Cocieri se văd de departe. Recent construită și plină de spiritualitate, nu te lasă să treci indiferent pe-alături, iar piatra de lângă biserică, pe care este scris „Aici va fi monumentul lui Ștefan cel Mare”, stârnește curiozitatea oricui.

Totul a început de la o ruină

Părintele Iulian avea doar 21 de ani împliniți, când a venit în Cocieri, unde era un locaș mic și prăpădit. Actuala biserică era construită până la geamuri. În timpul războiului de pe Nistru au fost stopate lucrările, iar construcția devenea, încet-încet, o ruină.

Când a venit în sat, părintelui i s-a rupt inima la vederea acestui locaș distrus și nu s-a lăsat până nu a ridicat o biserică adevărată în care să aibă loc toți sătenii. „Dar nu a fost ușor”, ne convinge preotul.

Lucrările au fost reluate în 2004 și finalizate abia anul trecut. „Am apelat la oamenii de rând, la agenții economici și încetișor am ridicat acest lăcaș. Nu am avut niciodată o sumă mare de bani, de aceea lucrările au decurs foarte mulți ani, dar nu ne-am pierdut speranța”, povestește preotul Iulian Pinteac.

Astăzi, la 26 de ani de când a fost inițiată construcția bisericii, satul se poate bucura de un locaș de mare frumusețe și spiritualitate, în care să-și regăsească loc și alinare oricare sătean.

Muzeu, bibliotecă, monument

Cu toate acestea, lucrările încă mai continuă. Din lăcașul vechi preotul își propune să construiască o bibliotecă și un muzeu.

„Avem mai multe obiecte bisericești vechi, cărți, cădelnițe, picturi și alte obiecte de peste două secole, care trebuie valorificate și arătate tuturor celor care ne vizitează”, povestește interlocutorul nostru.

De asemenea, părintele plănuiește să ridice și monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Însă marea modestie, care îl caracterizează pe preotul Iulian, îl face să nu-și asume niciunul dintre aceste merite, spunând că „totul s-a realizat și se va realiza prin oameni și cu ajutorul lui Dumnezeu”.

„Moartea este o virgulă”

Deși pe partea cealaltă a Nistrului, locuitorii vorbesc mai mult limba rusă, în satul Cocieri sunt mai mulți vorbitori de limba română, iar slujbele sunt ținute tot în română.

„La noi nu există problema lingvistică, noi în biserică vorbim limba creștin-ortodoxă”, ne convinge părintele, încercând întotdeauna să unească sătenii, prin credință.

Dorința de a face bine însă nu-l privează și de situațiile neprevăzute, care pot apărea zilnic. „Oricând mă poate chema cineva ca să împărtășesc un bolnav de cancer, să îi insuflu speranță, să îl conving că moartea nu este un punct, ci o virgulă. Oricând mă poate contacta la jumătate de noapte o mamă a cărui copil nebotezat se află în gura morții și nimeni nu are ce îi face”, așa își descrie situațiile în care se întâmplă să ajungă un preot.

Patimile, Învierea - niște realități

În preajma sărbătorilor de Paști, biserica organizează diferite acțiuni de caritate și îi mobilizează pe toți să ajute familiile mai triste.

„Patimile, Învierea nu sunt niște simboluri, dar niște realități, care trebuie trăite. Atunci când omul vine și rostește rugăciuni, când se află în biserică și harul duhului sfânt trece prin el, când spune din tot sufletul Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! omul se transformă”, așa descrie părintele importanța prezenței la întreaga slujbă din noaptea Învierii.

„Paștile este o trecere de la o stare la alta. Este important ca omul să fie aici, pentru că doar venind dimineața și sfințind pasca după ce toată noaptea a dormit nu poate simți pe deplin această bucurie a Învierii”, consideră preotul Iulian.

Omul - cer și pământ

În ultima vreme, oamenii obișnuiesc să pună în coșul de Paști totul felul de bunătăți, pe care să le sfințească la biserică, dar aceasta nu este o problemă, consideră părintele.

„Omul este alcătuit din cer și pământ. Sufletul cere rugăciune, liniște, pace, trupul cere pâinea noastră cea de toate zilele. Omul aduce de toate, pentru că după ce pleacă acasă mulți îl așteaptă cu un mesaj, dar și niște daruri pentru a sta toți împreună la masă”, ne explică parohul bisericii.

Cât despre responsabilitatea preoților la slujba cea de Paști, părintele Iulian consideră că este aceeași. „În fața Domnului stăm tot timpul, indiferent dacă e sărbătoare sau nu. Responsabilitatea este aceeași, dar bucuria este alta, bucuria e mai mare și oferă o încărcătură spirituală pentru întregul an”, mai adaugă părintele Iulian.

„Când mai stă acasă?!”

De când a venit preotul în localitatea lor, sătenii se consideră binecuvântați. „Suntem mulțumiți că ne-a trimis Dumnezeu așa părinte în sat. Eu nici nu știu când el mai stă acasă, deoarece tot timpul este la biserică și toată frumusețea din lăcaș este datorită lui”, spune Ion Luchianov, un sătean care se apropie de biserică.

„Își dă și sufletul pentru oameni”, zice și doamna Ludmila, o trecătoare grăbită. Până și vânzătoarea dintr-un magazin din apropiere are doar cuvinte de laudă. „Toți sunt mulțumiți de faptele părintelui, pentru că el niciodată nu refuză pe nimeni și este gata să ofere ajutor oricui are nevoie”, spune Irina, vânzătoarea din magazinul de la Cocieri.