De ce procurorii și judecătorii nu vor să facă lumină în dosarele privind evenimentele din 7 aprilie 2009

Dosarele victimelor care au avut de suferit în timpul și după evenimentele violente din aprilie 2009 sunt tergiversate intenționat, iar oamenii legii nu fac decât să mimeze examinarea acestora. Cei care au de suferit cel mai mult sunt însă tot victimele acelor evenimente, care, dezamăgite, unele au și plecat peste hotare pentru un viitor mai bun.

Aceste declarații aparțin mai multor avocați care au apărat și continuă să apere în instanța de judecată dosarele tinerilor maltratați în comisariatele de poliție după evenimentele din 7 aprilie 2009.

„Victimele sunt frustrate, disperate, profund îngrijorate, deoarece, pe lângă faptul că au fost lipsite de protecție, au fost intimidate, inclusiv de cei care aveau obligația de a investiga obiectiv, de a examina independent și imparțial cazurile. Cei mai mulți dintre tineri sunt nevoiți în final să renunțe la luptă și să plece din țară”, susține avocatul Natalia Moloșag.

„De regulă, judecătorii din prima instanță acordă compensații morale echitabile, dar aceste hotărâri sunt casate de către instanțele ierarhic superioare cu apel de recurs. Până la urmă, torționarii nu se aleg cu nicio pedeapsă. O altă problemă este suspendarea dosarelor din motivul că nu s-a reușit identificarea torționarilor, pentru că purtau cagule pe față. Avem și cazuri când i-am identificat și am cerut oamenilor legii să fie interogați în dosar, dar nici acest lucru nu a fost făcut. Nu se dorește acest lucru”, este de părere avocatul Vadim Vieru.

Potrivit avocaților, vina cea mare o poartă procurorii care au instrumentat insuficient și superficial aceste dosare, după care judecătorii care au luat decizii deja în baza probelor prezentate de procurori.

Printre exemplele oferite de avocați se numără cazurile când torționarii au fost scoși de sub urmărire penală, urmărirea penală a fost încetată pentru că făptuitorii nu au putut fi identificați, au dispărut probe, au fost intimidați sau amenințați, mimarea anchetelor, protejarea mai multor factori de decizie din comisariatele în care tinerii au fost supuși torturii.

„Consider că toate aceste dosare urmau să aibă cu totul altă finalitate, dacă judecătorii ori procurorii nu erau să administreze și să examineze superficial aceste dosare. Părerea mea e că procuratura a gândit o strategie bună de a îngropa aceste dosare. O bună parte din procurori a activat în sistem și până în aprilie 2009 și e normal că vor proceda așa”, a mai spus Natalia Moloșag.

Avocații cer să se facă lumină în aceste dosare, iar cei care se fac vinovați - să fie trași la răspundere penală și pedepsiți.

Precizăm că, potrivit datelor Procuraturii Generale, din numărul total al plângerilor, 108 la număr, în 71 de cazuri au fost pornite 42 de cauze penale pentru tortură, 19 - pentru exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, iar alte 10 – pentru alte categorii de infracţiuni. 28 de dosare în privinţa a 47 de colaboratori de poliţie au fost finalizate şi expediate în judecată. Din numărul polițiștilor cercetați penal, doar 29 au fost condamnați, 34 au fost achitați, iar în privința a patru polițiști procesul penal a fost încetat.