DECLARAȚIE // „Doctor” sau „doctoră” în științe? Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”, DEZACORD în privința utilizării unor „feminisme problematice”: Adresare către ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun

Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” din cadrul Universității de Stat din Moldova își exprimă dezacordul în privința utilizării în acte oficiale a unor feminisme problematice din punct de vedere gramatical și etimologic, bunăoară forma de feminin a titlului de doctor (în științe). Forma „doctoră” este inexistență în dicționarele de referință ale limbii române și utilizarea acesteia nu este susținută științific, susține Nina Corcinschi, șefa acestei instituții.

În legătură cu acest subiect, Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” a emis o declarație publică adresată Ministerului Educației și Cercetării din Republica Moldova, pe care Ziarul NAȚIONAL o publică integral mai jos:

În atenția domnului Dan Perciun, ministru al Educației și Cercetării

Stimate domnule ministru,

Prin prezenta, Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al Universității de Stat din Moldova atrage respectuos atenția Ministerului Educației și Cercetării din Republica Moldova asupra utilizării, în documente oficiale, a unor forme feminizate în mod artificial.

Referitor la prezentarea denumirilor de ocupații/ profesii și titluri științifico-didactice atât la masculin, cât și la feminin „cu scopul promovării egalității de gen”, susținem că denumirile de ocupații sau de titluri științifico-didactice sunt doar desemnări, nu au ca referent persoana, ci identifică o ocupație, o profesie, un titlu dintre altele.

Sub aspect practic, dacă pentru majoritatea denumirilor de profesii și ocupații există atât forme de masculin, cât și forme de feminin (profesor – profesoară; operator – operatoare; arhitect – arhitectă etc.), unele denumiri și titluri se utilizează numai la masculin: broker, designer, medic, ofițer, pilot, pompier, doctor (în științe) ș.a.

Forma de feminin doctoră este artificială, creată în mod forțat, neînregistrată în dicționarele de referință ale limbii române, neacceptată de normele limbii noastre și nejustificabilă nici sub aspect etimologic. Sufixul latinesc „-tor” este o marcă a genului masculin, forma paralelă pentru feminin fiind „-trix”. Limba latină permitea formarea, în mod paralel, a unor forme de masculin și de feminin pornind de la aceeași rădăcină. La o examinare atentă, crearea artificială a unei forme de feminin plecând de la un sufix ce indică masculinul contravine însuși scopului de a promova egalitatea de gen: forma de masculin rămâne cea luată drept reper pentru crearea unei forme asumate explicit ca derivată și secundară, nu a uneia paralele și autonome, cum și-ar dori, cel mai probabil, militanții pentru egalitatea de gen.

În primul rând, este important să avem în vedere menirea acestor termeni în limbă. După cum bine se știe, denumirile de profesii/ocupații există și sunt folosite în comunicare pentru identificarea persoanelor după îndeletnicirea lor pe care o exercită în baza unei calificări corespunzătoare și abia apoi, într-o măsură mult mai mică, pentru diferențierea persoanelor desemnate în funcție de sex. În plus, limba dispune de mijloace specializate pentru situațiile în care apare necesitatea diferențierii persoanei respective și după sex: însoțirea denumirilor de profesie cu termenii de adresare domn, doamnă. De exemplu, domnul doctor, domnul primar și doamna doctor, doamna primar etc. sună mult mai firesc decât formele feminizate doctoră sau primară. O formă de tipul doctoră modifică nejustificat abrevierea propusă de îndreptarele normative ortografice: se abreviază exclusiv doar forma de masculin – dr., în niciun caz abrevierea *dră.

În al doilea rând, chiar dacă limba este un sistem care ne oferă largi posibilități de creație lingvistică, nu ar trebui uitat faptul că aceste posibilități pot fi realizate în limitele a ceea ce permite gramatica și apoi este acceptat de uz. Prin urmare, nu orice inovație lingvistică întâlnită în uzul cotidian poate fi promovată imediat și la nivelul comunicării oficiale.

În ceea ce privește folosirea formei feminizate a titlului de doctor, amintim aici constatarea făcută de academicienii francezi în raportul privind feminizarea denumirilor de profesii: „Spre deosebire de o profesie, inseparabilă de calitățile singulare ale celui care o exercită, o funcție este distinctă de deținătorul său și indiferentă față de sexul acestuia – este impersonală, deoarece nu se referă la o identitate singulară, ci la un rol social, temporar și flexibil, la care orice individ este în drept să aibă acces”. Concluzia autorilor acestui raport, având în vedere cele de mai sus, e că „denumirea funcțiilor, titlurilor și gradelor trebuie să rămână neschimbată în textele oficiale”.

Prin urmare, credem că graba cu care a fost acceptată și promovată la nivel oficial forma feminizată a titlului științific doctor nu este binevenită. Adoptarea oficială tacită a unei forme de feminin problematice sub aspect gramatical și etimologic, substituind o discuție argumentată cu privire la posibilitatea unei asemenea forme și modul în care ar funcționa în sistemul limbii, este o acțiune profund regretabilă.

Nina Corcinschi,
director al Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”