De ce este iepurașul simbolul sărbătorilor pascale. Tradiția păgână preluată de creștini

Iepurașul de Paști este un personaj fictiv din tradiția unor țări occidentale și un simbol comercial al Paștelui, reprezentat ca un iepure care aduce ouă de Paști. Ca origine, este de proveniență germană luterană, rolul său inițial fiind acela de a judeca la începutul Paștilor dacă copiii au avut un comportament bun sau au fost neascultători, scrie Wikipedia.

De altfel, ca şi Crăciunul sau alte sărbători creştine, Paştele se hrăneşte din plin din tradiţiile păgâne. Iar iepuraşul, are în spate o întreagă simbolistică ce ne duce până în vremuri mitice. Iepurele se înscrie în linia bestiarului selenar şi a arhetipurilor asociate clarului de lună, notează Historia.

Iepurele este un simbol al fertilității „preluat din ritualurile antice și din simbolismul festivalurilor păgâne ale primăverii care se țineau în Europa și în Orientul Mijlociu“ (Encyclopædia Britannica). Iepurele este pus în legătură cu „simbolismul apelor fecundatoare și regeneratoare, al vegetației, al reînnoirii neîncetate a vieții“.

Se spune că, în cinstea zeiţei Eostre, anglo-saxonii organizau un festival în care se celebra venirea primăverii, iepurele fiind la loc de cinste. Perioada festivalului coincidea cu Învierea lui Iisus și astfel, când creştinismul a ajuns la anglo-saxoni, tradiţiile au fost adaptate în ceremoniile dedicate Învierii, acesta fiind şi un mod de a-i determina pe păgâni să se convertească.

De la numele zeiței provine și denumirea sărbătorii pascale în limba germană - Ostern și în engleză - Easter.

Iepurele este și un vechi simbol al fertilității, legat de ideea de regenerare şi înnoire neîntreruptă a vieţii.

Iepuraşul de Paşti nu este o invenţie modernă, ci un vechi simbol lunar. Luna apare uneori în forma unui iepure.

În mitologia egipteană Osiris apare cu chip de iepure, tot în ideea de regenerare periodică. În taoism, pentru că iepurele moare, ca şi luna, pentru a renaşte, el devine cel care pregăteşte băutura pentru nemurire.

Iepurele este totodată contradictoriu, ambivalent, fast şi nefast. Ca şi luna, de care îl leagă şi semnificaţia sexuală. În Cambodgia se credea că ploile fecundatoare se datorau împerecherii iepurilor. Ţăranii azteci credeau nu doar într-o divinitate iepure, ci în 400, exprimând beşugul. Acelaşi animal reprezenta şi lenea sau beţia, deci cuprindea şi binele, şi răul.

De multe ori a fost asociat şi cu risipa, nestăpânirea, desfrâul, întrucât este simbol al vieţii elementare, instinctual, pe care raţiunea ar vrea să le controleze.

Țăranii şiiţi anatolieni nu îi consumau carnea pentru că îl considerau animal divin.

Iepurașul de paște din zilele noastre

Iepurașul ca simbol al Paștelui a fost menționat pentru prima dată în scrierile germane în anii 1500. Primii iepurași de Paște comestibili au fost fabricați în Germania la începutul anilor 1800. Și erau făcute din patiserie și zahăr, scrie holidays.net, citat de Newsweek.

Iepurașul de Paște a fost introdus în folclorul american de către coloniștii germani care au ajuns în țara olandeză Pennsylvania în anii 1700.

Sosirea „Oschter Haws” a fost considerată „cea mai mare plăcere a copilăriei” alături de o vizită a lui Christ-Kindel în Ajunul Crăciunului. Copiii credeau că, dacă ar fi buni, „Oschter Haws” ar depune un cuib de ouă colorate.

Copiii își construiau cuibul într-un loc retras din casă, hambar sau grădină. Băieții își foloseau șepcile, iar fetele boneta pentru a face cuiburile. Folosirea coșurilor de Paște elaborate avea să apară mai târziu, pe măsură ce tradiția iepurașului de Paște se răspândește în toată țara.

Iepurașul de Paște, în zilele noastre a devenit expert în marketing. Vinde aproape orice la orice preț.