CUTREMURĂTOR // Mărturia femeii care a fost lăsată, la Bălți, să-și nască singură copilul mort: Ministerul Sănătății investighează cazul

O femeie din raionul Fălești a fost lăsată la maternitatea din mun. Bălți să-și nască singură copilul mort. Aceasta a sesizat Ministerul Sănătății care anunță că a pornit o anchetă.

Ministerul se declară „scandalizat” de acest caz și susține că a audiat echipa medicală care a examinat femeia în ziua spitalizării. Este vorba despre medicul obstetrician–ginecolog, medicul anesteziolog și moașa, care au constatat decesul fătului în urma investigațiilor medicale.

„Ginecologul recunoaște că nu a reușit să asiste la extragerea fătului, din cauza nașterii rapide provocată de medicație. În același timp, medicul susține că a monitorizat nonstop gravida și că a asistat la procesul de secționare a cordonului și extragere a placentei”, se artă într-un comunicat de presă al Ministerului Sănătății.

Dacă această anchetă va demonstra că echipa medicală nu a acordat gravidei asistența medicală necesară în timpul travaliului și la naștere, Ministerul Sănătății va sesiza organele de anchetă penală: „O asemenea atitudine din partea lucrătorilor medicali este inacceptabilă și trebuie sancționată potrivit legii”.

Vedeți mai jos mărturia femeii care a fost nevoită să-și extragă singură copilul mort povestită pentru „Odoraș”:

„Mă numesc Olga, am 25 de ani, iar pe data de 24 iunie am născut la termen de 35 de săptămâni o fetiță moartă. Încă nu realizez că este adevărat și parcă sunt în așteptare că în curând îmi strâng îngerașul la piept. Este grea pierderea unui copil și mă simt vinovată că nu am putut preveni tragedia. A fost a doua sarcină și un copil mult așteptat. Am tratat cu multă responsabilitate și am mers să mă pun la evidență chiar de cum am aflat - la 7 săptămâni. Am trecut regulat și la timp toate analizele și ecografiile care din spusele medicilor erau bune și atât copilul, cât și eu eram bine.

La 30 de săptămâni, când am ieșit în concediu de maternitate, am hotărât să venim cu familia în sat la părinți, fiindcă nu făceam față cheltuielilor de la oraș, deoarece achitam chirie. Soțul s-a transferat cu serviciul în raion, pe băiețel l-am dus în sat la gradiniță, iar eu mă bucuram de sarcină și mă odihneam acasă.

Pe data de 20 iunie, când trebuia să trec următorul control la 35-36 de săptămâni, m-am adresat la medicul din sat (Guțu Elena) cu rugămintea să mă ia la evidență la ei, fiindcă devenise greu să mă deplasez la Chișinău, distanța fiind destul de mare - 130 km. Doamna doctor a refuzat, cu pretextul că e ultimul control și să plec la Chișinău, acolo unde am fost până acum, presupun că nu a vrut să-și ia bătăi de cap cu o gravidă. Regret și acum că nu am fost mai insistentă.

Pe data de 24 noaptea mi se face rău, aveam dureri mari de cap și grețuri. Soțul m-a dus la maternitatea din raionul Fălești unde bătăile de inimă ale bebelușului deja nu se auzeau, tensiunea mea era 160/120 și de urgență am fost transportată la Bălți. Acolo mi s-a confirmat că bătăile de inimă lipsesc și la ecografie medicul mi-a spus prompt în față: „Copilul e mort!”. Nu îmi venea să cred, mă rugam să fie o greșeală, nu putea nouă să ni se întâmple asta.

Eu am fost dusă în salonul de reanimare unde mi s-au introdus picurători și tensiunea verificată la fiecare 15 minute. Contracțiile începuseră deja să se intensifice, am fost informată că voi naște natural. Lângă mine în salon mai erau două paciente tinere și mă străduiam pe parcursul travaliului să nu strig ca să nu le sperii. Și de fapt parcă nici nu simțeam durerea contracțiilor, poate că prevala durerea din suflet.

Eu, fiind la a doua naștere, cunosc când vine momentul și am chemat ajutor căci nasc. La care sora medicală îmi spune că nu are de unde să nasc, iar medicul a zis că eu voi naște mai târziu. Țin să menționez că am fost internată pe la ora 4 dimineața cu deschizătura de 2 și ulterior medicul care trebuia să-mi primească nașterea nu a fost să mă viziteze.

Simt că copilul iese și strig isteric către sora medicală și infirmiera care se aflau în salon: „Vă rog, chemați medicul, că eu nasc”. Imploram după ajutor, dar ele parcă au înțepenit pe loc și nu știau ce să facă. Țin minte că una din ele îndruga o prostie de genul: „Ține în tine, nu împinge”. Să auzi asta de la o femeie lucrător medical, de parcă este un proces pe care îl poți controla singură.

Am văzut un pic căpușorul, m-am speriat, și m-am dat pe spate, iar la următoarea contracție am apucat copilașul din mine și l-am ajutat să iasă”.

CITIȚI CONTINUAREA AICI.