Cum a făcut România cu adevărat MARE de Centenar un bunic de 77 de ani cu suflet de copil, mergând pe jos o lună din Basarabia la Alba Iulia

A venit. A văzut. A învins. Tocmai din Basarabia. Pentru a-şi vedea visul cu ochii. Visul lui de un sfert de veac de singurătate, la capătul căruia Binele din poveştile fermecate ale copilăriei învinge şi în realitatea cumplită a bătrâneţii. Iar aceasta este o poveste pe cât de adevărată, pe atât de atipică, una în care destinaţia este la fel de importantă ca drumul. Cel puţin... Ion Mărgineanu este dovada vie a acestui vis trăit. La 77 de ani, el a străbătut mai mult de 500 de km într-o singură lună. Din Bălţi, Republica Moldova, până la Alba Iulia. Şi a făcut asta pe jos, dar cu sufletul sus! Atât de sus, încât milioanele sale de paşi l-au propulsat aproape de cerul unde a putut săruta măcar una dintre tălpile milioanelor de eroi care s-au jertfit pentru ca noi să putem fi fericiţi a ne celebra, în libertate, primul centenar al Marii Uniri.

Acest Badea Cârţan al vremurilor post-zuckerbergiene, în care nouă din zece trăim în-a-nu-mai-ştim-câta ”minunata lume nouă” şi aparent fericită din universul nostru virtual schizoidal, pe care-l consumăm ireversibil instagramdupă instagram, ne arată că încă mai există speranţă. În real, în autentic, în firesc. Speranţa în a trăi cu adevărat o viaţă plină de emoţie şi bogată în semnificaţii profunde pentru minte şi pentru suflet. Prin parcurgerea celor 520 de km pe jos într-o singură lună, fix acest lucru l-a făcut Ion Mărgineanu: ne-a redat speranţa în încrederea în sine din fiecare dintre noi. Prin incredibila sa forţă, ambiţie şi credinţă de a-şi împlini visul pe care-l ţinea cuibărit de un sfert de secol în inima sa mare, el ne-a încărcat tuturor şi fiecăruia dintre noi rezervoarele emoţionale cu acel combustibil spiritual de care avem atâta nevoie în aceste vremuri golite de sensuri adânci şi de cauze adevărate.

Ion Mărgineanu a săvârşit şi desăvârşit întruparea frumoasă a unui mare arhetip din subconştientul colectiv al românilor de pretutindeni, cel al eroului anonim de zi cu zi, al soldatului necunoscut al cotidianului, ale cărui singure arme sunt credinţa şi iubirea. Credinţa în acel-ceva divin şi mistic, pe care România profundă, spirituală şi nesfârşită, a românilor de pretutindeni, îl are, dincolo de graniţele ei pe cât de concrete, pe atât de nedrepte şi iubirea infinită pentru Ea, Patria-Mamă!

Nimic artificial, nimic teatral, nimic bombastic în ”gestul” lui! Totul absolut autentic şi plin de empatie, dăruire şi iubire. Pentru ţara sa, Pentru Patria Sa. Pentru România Sa. Mare cât inima sa. Acesta este, cu adevărat, un mare patriot! Restul sunt patrioţi de paradă, de sâmbătă, sau de duminică. Sau patrihoţi...

De ”centenar”, Ion Mărgineanu ne-a arătat că, la un secol de la Marea Unire, ”de la Nistru pân’ la Tisa / tot românu’”… dărui-mi-s-a! Şi asta pentru că, factual şi statistic, el a străbătut 520 de km într-o lună - adică aproape 20 de kilometri pe zi, prin soare cu dinţi, ploaie, vânt şi zăpadă - dar, simbolic, el a înfăptuit acest ritual al reunirii emoţionale şi spirituale a adevăratei Românii Mari. Datorită lui, Basarabia s-a reunit cu Patria-Mama încă o dată, chiar dacă doar la nivel metaforic.

Ion Mărgineanu s-a născut când pe acest pământ încă trăiau regi şi regine, cândva în anul 1941... Şi bine a făcut! Între timp - după ”doar” şaptezeci de ani, plus cei ”şapte ani de acasă”, care în acele vremuri demult apuse chiar erau ceva - el a devenit acel om care era, de fapt, şi anume un bărbat adevărat, cu suflet de copil curat. Care poate să parcurgă 520 de km într-o lună. Pentru a-şi împlini visul!

Potrivit Mediafax, acesta şi-a propus să vină pe jos până la Alba Iulia încă din 1993, când a sărbătorit, alături de delegaţia parlamentară de la Chişinău, 75 de ani de la Marea Unire.

”Atunci am fost la Alba Iulia şi a încolţit gândul meu, mai exact dacă prind 100 de ani de la Marea Unire, să fac traseul pe jos”, spune Ion Mărgineanu, spre admiraţia noastră, care trece dincolo de cuvinte…

Cei mai mulţi dintre noi abia dacă mergem pe jos într-o lună 50 de km. El a mers 500 şi ceva... Pentru a-şi vedea visul cu ochii, pentru a-l simţi cu pasul, cu tălpile, dar mai ales, cu sufletul. Şi a izbutit. El este un român adevărat. Şi, deloc întâmplător, este din Basarabia! Ceea ce-l face un mare român adevărat! Iar această Românie Mare cât inima lui de patriot get-beget este una dintre cele mai frumoase celebrări ale centenarului nostru, al tuturor, al românilor de pretutindeni, de la Agigea până la Zalău, de la Mangalia până la Sighetul Marmaţiei, de la Bucureşti până la Boston, via Berlin, Madrid şi Milano. În tot acest ocean al ipocriziei şi demagogiei, mai există şi patrioţi, nu doar patrihoţi. Ultimii vin din Teleorman, România, de pildă. Cei dintâi, din Bălţi, Basarabia. Cu toţii sunt români. Doar că unii poate jinduiesc mai mult la ceea ce nu au. Şi preţuiesc deoptrivă acest lucru ca nimeni alţii când îl obţin, fie şi pentru o clipă. Ambele la modul imaterial, irepetabil, inefabil... Precum ”Marea Unire” de la 1918, pe care noi o celebrăm în aceste zile şi care este exact ca a noastră Românie, o ţară ca un soare cu dinţi, care străluceşte şi te sfâşâie deopotrivă.

”Şi totuşi, iubirea”, pentru miraculoasa noastră patrie-mamă va învinge... peste alţi 100 de ani! Deocamdată, să fim fericiţi că un român de-al nostru - de peste Prutul nostru, mai exact – a străbătut 100 de ani în 500 de km! Cei mai mulţi străbat patru ani în sute de vorbe aruncate în vânt şi ajung să ne dea lecţii de patriotism. Doar că nicunul dintre ei (şi niciuna dintre ele) nu a îngenunchiat vreodată la Alba Iulia nici la 5 metri după ce a coborât din maşina de protocol. Ion Mărgineanu a îngenunchiat abia după 520 de kilometri după ce a coborât din maşina visului său. La 77 de ani el ne-a făcut să visăm ca la 17! Şi, dincolo de toate, omul a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova! Iar de la 1 la 30 noiembrie acest ”Brâncuşi”-ex-politic-di-pesti-Prut a traversat jumătate de Românie ca să-şi împlinească visul coloanei infinitului din sufletul lui, unit între Basarabia şi Patria-Mamă! Prin dăruirea sa, basarabeanul Ion Mărgineanu ne-a arătat atât nouă, tuturor românilor, de pretutindeni, cât şi lumii întregi că are sufletul la fel ca România: mare!

La Mulţi Ani, ROMÂNIA! La Mulţi Ani, ION MĂRGINEANU! Îţi mulţumim din suflet pentru (i)repetabilul tău exemplu de patriotism adevărat. ”Cine are ochi de văzut, să vadă”...

Ovidiu Iordan, gandul.info