Copiii Dvs. respiră pe gură când dorm? Cum le afectează acest lucru sănătatea

Respiraţia înseamnă viaţă! Este o componentă atât de naturală a vieţii încât cei mai mulţi oameni nu se gândesc la ea. De exemplu, ştiţi cum respiră copilul dumneavoastră, pe gură sau pe nas? Cei mai mulţi părinţi nu ştiu răspunsul, nici nu au vreo idee despre efectele negative pe care respiraţia orală le poate avea asupra sănătăţii copilului. Am stat de vorbă cu Dr. Ela Bănică, specialist ortopedie dento-facială şi ortodonţie.

Dacă în cazul copilului tău, este prezentă respiraţia orală, aceasta le poate afecta: sistemul imunitar, postura, atenţia, starea de spirit şi chiar structura facială. Respiraţia orală poate schimba procesul de dezvoltare al întregului corp, precum şi starea de sănătate pentru toată viaţă.

Respiraţia orală: în ce constă

Respiraţia orală la copii este un fenomen des întâlnit, iar părinţii trebuie sa fie conştienţi că un copil care respiră oral, majoritatea timpului, nu se încadrează într-o normalitate, iar găsirea unor soluţii pentru a rezolva acestă problema nu sunt la îndemână oricui.

Respiraţia orală este caracterizată de un serie de simptome care ar putea constatate la indivizii care au înlocuit respiraţia nazală pentru o perioadă de 6 luni sau mai lungă. Acest sindrom implică schimbări ale aspectelor funcţionale, structurale, posturale şi biomecanice.
Procesul fiziologic natural de respiraţie este cel nazal, dar din anumite motive, acesta poate fi substituit cu respiraţia orală, iar această schimbare poate avea o varietate de efecte adverse. Respiraţia pe nas este crucială pentru dezvoltarea corectă a maxilarelor şi dinţiilor.

Un om respiră între 20.000 şi 30.000 de ori pe zi. Respiraţia normală furnizează forţele necesare pentru extinderea mandibulei şi a maxilarului.

Dacă un copil are obstrucţie nazală sau sinusuri blocate, poate dezvolta respiraţie orală. Chiar şi cea mai mică formă de obstrucţie a căilor nazale îl poate face pe copil să recurgă la respiraţie orală.

Dacă respiraţia pe gură este tratată la timp, efectele negative asupra dezvoltării faciale şi dentare pot fi reduse sau evitate complet.
Până la 15% din copii suferă de o formă de tulburare a somnului legată de respiraţie. Cu toate acestea, 90% dintre ei nu sunt diagnosticaţi, deoarece simptomele sunt cel mai des atribuite unor probleme psihice sau emoţionale.

Există o multitudine de factori care pot duce la sindromul respiraţiei orale, iar cel mai comun dintre aceştia este rinita alergică, regăsită la 15-20% din populaţie. La copii se poate dezvolta după ce au fost o perioadă bolnavi, din cauza unor infecţii virale sau a alergiilor. Sau poate fi rezultatul unei cauze mai permanente, cum ar fi polipii şi amigdalitele mărite, sau deviaţia de sept.

Respiraţia normală versus respiraţia orală

Suntem structuraţi astfel încât să respirăm în mod normal pe nas. Atunci când respirăm normal, nasul filtrează, încălzeşte şi umezeşte aerul înainte ca acesta să ne intre în plămâni. Cei care nu pot respira pe nas, inspiră pe gură aer rece şi uscat, plin de impurităţi.
Respiraţia orală şi cea nazală afectează în moduri foarte diferite corpul. Organismul uman nu este conceput pentru respiraţie orală. Gura are rolul de a crea sunete pentru comunicare şi de a fi utilizată pentru alimentaţie. În toate momentele în care nu îndeplineşte niciunul dintre aceste două roluri, ar trebui să rămână închisă, în stare relaxată.

Atunci când copilul respiră normal, respiraţia este silenţioasă, ritmică şi lipsită de efort. Forma optimă presupune ca aerul să fie inspirat pe nas, în timp ce buzele sunt închise. Diafragma trage aerul, umplând plămânii complet, după care eliberează aerul, lăsând corpul să se oxigeneze.

Respiraţia normală contribuie la dezvoltarea facială armonioasă şi efectele ei se pot vedea în dezvoltarea trăsăturilor şi dinţilor.
Cei care respiră de obicei pe gură vor avea o dezvoltare nefavorabilă a feţei, o arcadă superioară îngustă, mandibulă mică, un aspect prea lung al feţei şi dinţi înghesuiţi.

Respiraţia pe gură prezintă un număr mare de consecinţe nefavorabile, precum modificări de postură, având un impact negativ în dezvoltarea sistemului stomatognatic şi asupra procesul nutriţional, tulburări de somn şi probleme la şcoală.
Simţul mirosului şi al gustului sunt conectate. Ambele sunt afectate la oamenii care nu pot respira corect pe nas, ducând la tulburări ale apetitului şi afectându-i în special pe cei cu probleme de greutate.

Dificultatea de a respira pe nas poate agrava problema sforăitului şi poate chiar să cauzeze apnee în somn, pentru că aceste persoane nu se pot odihni suficient. Sunt mai obosiţi în timpul zilei şi îşi pierd puterea de concentrare. În aceste condiţii, şcoala poate deveni un motiv de stres pentru copil, şi pot apărea inclusiv tulburări de comportament, inclusiv simptome de ADD sau ADHD.

Toţi copiii care respiră pe gură vor avea dinţii înghesuiţi

Există două moduri principale în care respiraţia orală poate afecta dezvoltarea facială. Primul este tendinţa structurii faciale de a se alungi şi îngusta. Cel de-al doilea este o subdezvoltare a maxilarelor, care se retrag posterior în raport cu poziţia ideală, reducând astfel dimensiunea căilor respiratorii.

Nivelul de dezvoltare al maxilarelor influenţează direct căile respiratorii superioare. Acestea înseamnă aparatul nazal: cavitatea nazală, sinusuri şi gâtul. Este foarte important să fiţi informaţi corect despre efectele pe care respiraţia orala a copilului le poate avea asupra sănătăţii sale, mai ales a cavitaţii orale. Simptomele evidente care indica faptul că un copil respiră oral includ: buze uscate, înghesuirea dinţilor, dormitul cu gura deschisă, respiraţie neplăcută, infecţii ale căilor respiratorii, sinuzita, tulburări de somn, postură incorectă.

Simptomele comune sunt obstrucţie nazală, tendinţa de a suge degetul, infecţii respiratorii repetate, amigdale şi vegetaţii adenoide mărite, alergii, astm.

Citiți continuarea articolului pe csid.ro.