Cimitirul UITAT din Orhei. Se numără printre cele mai VECHI din Europa

Amintiri // Un monument istoric din Orhei a rezistat 400 de ani, chiar dacă vicisitudinile naturii și neglijența omului l-au distrus parțial

Mii de pietre funerare sparte şi răsturnate, acoperite cu inscripţii evreieşti aproape indescifrabile, morminte acoperite cu muşchi şi licheni, ascunse de ochii lumii printre pomi sălbatici și o tăcere înfiorătoare parcă te transferă într-o altă lume, odată ce calci în partea veche a Cimitirului Evreiesc din Orhei.

Nouă hectare

Cu aproximativ patru veacuri în urmă, evreii și-au adus aici morții, cimitirul numărându-se acum printre cele mai vechi din Europa. Este un loc plin de istorie unde și-au găsit ulterior somnul de veci atât evreii împușcați de fasciști și înhumați într-o groapă comună, cât și elita evreiască din acele timpuri.

Dar puțini sunt moldovenii care știu despre existența acestui cimitir la Orhei. Chiar și locuitorii orașului au fost puși în încurcătură când i-am rugat să ne direcționeze către cimitir. Un singur bărbat pe care l-am întâlnit pe drum ne-a arătat dealul pe care se întind cele nouă hectare de cimitir – „locul de odihnă” al evreilor ce au locuit în fostul județ Orhei.

„Înainte de război erau 8 000 de evrei în oraș și încă șase mii prin satele din regiune. Morții erau aduși cu căruțele. Femeile erau îngropate într-o parte, bărbații - în alta. Totul era îngrijit aici, dar au fost alunecări de teren și pietrele funerare au luat-o la vale și s-au distrus. Inscripțiile de pe ele sunt atât de vechi, încât greu mai pot fi descifrate, dar și ebraica veche este diferită și trebuie un specialist să o tălmăcească”, începe să ne povestească Izislav Mundrean, președintele Asociației de cultură evreiască Orhei, care s-a oferit să ne arate cimitirul.

Bărbatul trebăluia împreună cu alți muncitori, pentru ca cimitirul să arate îngrijit înainte de 9 mai, când obișnuiesc evreii să vină la mormintele rudelor.

Groapă comună

Nu departe de poarta cimitirului se face remarcat un zid inscripționat cu sute de nume. „Uciși în satul Bulăiești”, „Uciși în satul Seliște”, „Uciși în satul Slobodca” și continuă șirul evreilor care au fost împușcați în timpul războiului - doar cei identificați: femei, bărbați, copii.

„Aici este un mormânt comun și o piatră de veci pentru toți vreo 40-50 de oameni”, ne arată domnul Mundrean o porțiune de teren înconjurată cu un gărduleț de fier.

Vizităm alte câteva morminte ale persoanelor care au făcut istorie în Orhei, ascultând detalii din viața acestora povestite de ghidul nostru. Nimeni nu a mai trecut demult pe la mormântul lui Ancel Sadîcov, un evreu care a scris cărți de aritmetică pentru elevi, sau pe la monumentul fostului ambasador al României în Chile, care vorbea 26 de limbi, Aron Ravici. Nici rudele tanchistului polonez, Grigore Gorviț, îngropat în cimitirul din Orhei în 1987, nu mai calcă pe aici.

Fostul director al parcului de autobuze, Arcadi Grimberg, are chipul sculptat în bronz și încorporat în piatra de mormânt.

„Alături e îngropat un simplu reparator de ceasuri”, punctează Izislav Mundrean, vrând să ne convingă că evreii nu făceau diferență între săraci și bogați.

„Aleea VIP”

Vechiul cimitir ne demonstrează că fițele nu lipseau nici în urmă cu decenii. Acesta are o „alee VIP”, unde stau în rând mormintele a zeci de persoane care au făcut parte din elita evreiască: un fost bancher, un proprietar de moară, un latifundiar care oferea pământuri țăranilor, medici renumiți și un bogătaș care a finanțat un azil de bătrâni. Toți au monumente impunătoare, aduse pe atunci din Italia, care s-au păstrat foarte bine.

„Aleea VIP” este îngrijită, are trotuare asfaltate și pietre văruite, dar vegetația crescută îi acoperă „farmecul”.

În scurt timp, liniștea este tulburată de un zgomot puternic. Un muncitor taie iarba cu o cositoare performantă, mai la deal de sectorul VIP. „Lucrez aici, dar 1 000 de lei e salariu? Și încă cu mașina mea și cu benzina mea? Dacă nu am fi noi, nu știu cine ar mai îngriji locul ăsta”, se vaietă nea Mihai.

„Omenia ne leagă pe toți”

Se mai găsesc totuși cetățeni care vin la curățenie. Ion Zilini, locuitor al orașului Orhei, vine de câteva ori pe an la cimitir. Bărbatul ne spune că îngrijește de mormintele părinților unui prieten evreu, care a plecat în 1992 în Israel.

Bărbatul a fost director al școlii sportive, iar evreul i-a fost discipol. „Am avut o prietenie strânsă. De 13 ani el nu a mai revenit în Moldova, dar îmi sună deseori, mă ajută financiar și eu îl răsplătesc cum pot. Vin la mormintele părinților în locul lui. Nu suntem de aceeași naționalitate, credință, dar omenia ne leagă pe toți”, afirmă domnul Zilini.

Tot în sectorul mai nou al cimitirului am întâlnit-o și pe Ala Gubernatov. Femeia și-a îngropat soțul în cimitirul evreiesc din Orhei acum 40 de zile și a venit la mormânt însoțită de prieteni de familie sosiți din Israel.

„Soțul a insistat să fie îngropat anume aici. Copiii și nepoții noștri sunt în Israel și în curând mă duc și eu, dar nu vom abandona mormântul lui. Îl vom vizita în măsura posibilităților”, ne spune femeia.

În ultimul an, în Cimitirul Evreiesc din Orhei au fost îngropate doar două persoane.

Schema cimitirului, inclusă într-o carte

Actualmente, cimitirul este împărțit pe sectoare, iar numele morților identificați au fost înșirate într-o carte, în ordine alfabetică. Orice persoană care-și caută rudele înmormântate aici poate să le găsească mormintele. Ghidul a fost realizat de președintele Asociației de cultură evreiască Orhei, care a lucrat vreo cinci ani la această carte.

Izislav Mundrean speră că autoritățile locale vor identifica bani și pentru reparația dumului care urcă până la cimitir, reamenajarea monumentului istoric și construcția unui gard, pentru a proteja cele nouă hectare de teren pe care „se odihnesc” evreii, mai ales acum, când primar al Orheiului a fost ales Ilan Șor, și el evreu de naționalitate.

Dacă ar fi gard, poate nu ar mai veni locuitorii din zonă să-și lase căprițele să pască printre morminte. Deși acestea au în prezent și rol de sanitar: mănâncă lăstarii și nu permit buruienilor să stăpânească pietrele funerare, care au rezistat vreme de patru sute de ani.













Potrivit tradișiei, la mormintele evreilor care nu au avut copii au fost instalate monumente sub forma unui trunchi de copac cu crengile tăiate.