CERNOBÎLUL din Pacific dă semne de trezire. Paradisul tropical, transformat într-un „iad radioactiv”. Mamele nasc bebeluşi cu diformităţi, adulţii mor de cancer. SUA susţin că totul este în regulă, deşi sarcofagul toxic a crăpat şi otrăvește apa

Niveluri letale de radiaţii au fost semnalate în zona unor insule situate între Australia şi Hawaii. Nivelurile radiaţiilor sunt de 1.000 de ori mai mari decât cele înregistrate la centralele nucleare devastate de la Cernobîl şi Fukushima, informează MailOnline, citat de unilad.co.uk, transmite gandul.info.

Insulele Marshall, care se află în Oceanul Pacific, erau cândva un paradis tropical, dar au fost transformate într-un „deşert radioactiv”, după ce SUA au aruncat acolo peste 60 de bombe nucleare, între 1946-1958, în cadrul unui program de testare nucleară.

Localnicii au fost forţaţi să-şi părăsească locuinţele şi - zeci de ani mai târziu - resturile radioactive încă plutesc în apă.

Deşeurile radioactive au fost readuse în conştiinţa colectivă de miniseria HBO „Cernobîl”, despre dezastrul nuclear din 26 aprilie 1986. Efectele radiaţiilor, ilustrate fidel de serial, au reuşit să-i „trezească” pe telespectatori: ameninţarea nucleară încă persistă.

Cei care locuiau în apropierea centralei nucleare au murit în chinuri groaznice, vasele lor de sânge au suferit hemoragii extreme şi pielea li „s-a topit” din cauza radiaţiilor.

Alţi oameni au rămas cu sechele oribile, fiind afectaţi de cancer şi avorturi şi sute de copii s-au născut cu diformităţi.

Totuşi, nivelul de radiaţii toxice din zona de excludere de la Cernobîl „păleşte” în comparaţie cu cel din jurul insulelor situate între Australia şi SUA.

Cercetătorii de la Universitatea Columbia au vorbit recent despre descoperirile de pe insulele Bikini şi Enewetak Atolls, unde testele au avut loc, ambele aflate la 5.000 de km de Australia.

Locuitorii din Bikini au fost devastaţi după ce insula a devenit ţinta celei mai mari bombe cu hidrogen produse vreodată. Cercetătorii au descoperit doze de radiaţii „de 15 - 1.000 de ori mai mari decât cele înregistrate la Cernobîl şi Fukushima”.

Cei mai mulţi oameni de pe insule au fost forţaţi să-şi părăsească locuinţele, dar încă mai există acolo 50.000 de locuitori.

Unii rezidenţi au crezut că resturile de la bombă erau „fulgi de zăpadă” şi s-au pus sub ele, suferind însă arsuri, pierderea părului, leşinuri şi fiind diagnosticaţi apoi cu cancer, scrie Los Angeles Times.

Principalele cauze de deces în Insulele Marshall sunt diabetul şi cancerul, din cauza nivelului ridicat de plutoniu.

Pe insula Runit, SUA au instalat un sarcofag uriaş, în care să pună toate resturile radioactive, după finalizarea testelor nucleare, în anii 1940-1950. Acest „dom” a început să aibă scurgeri radioactive în apă.

Cercetătorii au avertizat: „Prezenţa izotopilor radioactivi pe Insula Runit reprezintă o îngrijorare reală şi locuitorii nu trebuie să folosească resursele insulei”.

SUA au susţinut însă că viaţa pe insule este sigură, chiar dacă acolo se nasc copii cu dizabilităţi severe şi există o rată mare a cazurilor de cancer.