Stiri

Cel mai bun e-book 2012

Social 06.05.2013 11:34 Vizualizări

1710

„Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o” de Maria-Paula Erizanu (Editura „Cartier”) a fost declarat cel mai bun e-book la Gala Industriei de Carte din România, ediţia a II-a.

V-a luat prin surprindere acest premiu?

Știind piața de carte românească digitală, ar fi incorect din partea mea să spun că am fost luat prin surprindere. Pe de altă parte, la prima ediție a concursului, care nu este unul pentru marele public, ci pentru profesioniști, noi am luat același premiu: cea mai bună carte digitală pentru „Alice în Țara Minunilor” cu o grafică de Violeta Zabulica-Diordiev. Anul trecut am concurat cu platforma elefant.ro. Anul acesta, cel mai apropiat concurent al nostru a fost „Polirom”-ul. Nu e rău, dacă ținem cont de investițiile mari financiare ale elefant-ului și de numărul imens de cărți digitale ale „Polirom”-ului.

Cum arată acest e-book?

E un e-book fără DRM. Prin asta ne deosebim de colegii noștri. Se vinde pe platforma iBookStore. Acceptarea unei cărți digitale de această platformă garantează calitatea tehnică a produsului. Este o carte care conține text, trimiteri, imagini, film, sunete. Acestea sunt posibilitățile cărților digitale. Imaginile de la evenimentele din 7 aprilie 2009 au fost realizate de Veronique North-Minca, Igor Schimbător și Doru Dumitru. Filmul îi aparține lui Vasile Botnaru. Iar proiectul a fost realizat de Vitalie Coroban, directorul artistic al editurii.

Pe cât de pierdută și furată a fost această revoluție twitter, pe atât de multe premii a luat această carte. Poate era mai bine dacă se întâmpla altfel.

În ce măsură un premiu acordat unei cărţi poate creşte interesul faţă de aceasta şi, implicit, vânzările ei?

Dacă premiile sunt oferite onest și corect, atunci ele au impact asupra vânzării de carte. Această problemă a fost cam neglijată de puzderia de premii din lumea noastră literară. Și prima, și a doua ediție a Galei „Bun de Tipar”, după mine, a fost onestă. Noi am participat aproape la toate compartimentele, mai puțin la biblioteci, unde am fost devansați cu succes de cei care contează, pe bune, în industria cărții românești. Această gală are tot. Îi lipsește doar o biografie mai lungă. Sper să și-o facă. Și mă bucură că nu există premii „Bun pentru Basarabia”.

Conceperea unei cărţi electronice necesită mai puţine eforturi, investiţii, decât editarea ei?

Imaginea costurilor cărții în Republica Moldova e deformată. Lumea crede că prețul unei cărți se face din cheltuielile pentru hârtie, tipar, carton și ața de legat. Mă mir că mai avem edituri. Cu asemenea logică sunt suficiente tipografiile și furnizori de hârtie. Selecția materialului, conceptul grafic în cazul e-book-ului (mult mai extins datorită posibilităților tehnice decât în cazul printului) e mult mai migălos. Investițiile sunt de altă natură. Costul unui e-book față de cartea tipărită pe hârtie e ca și prețul de vânzare al unuia față de altul. Un e-book se vinde, de obicei, cu 30-40 la sută mai ieftin ca printul. E costul pădurii. Și al copacilor tăiați.

Există, după mine, o cantitate importantă de cititori, sceptici (din varii motive) faţă de cărţile virtuale. Dumneavoastră, de vreme ce investiţi în ele, sunteţi mai optimist?

Eu nu sunt mai optimist. Atunci când lansam ediția print a volumului „Aceasta e prima mea revoluție” prin câteva centre ale diasporei noastre, am vrut să apropii cărțile „Cartier” față de acești oameni. Atât. Și e-book-ul mi s-a părut soluția optimală. De la acel octombrie 2010 și până la primul e-book „Cartier” a durat un an. Cu încercări, tatonări, pierderi, dezamăgiri, furii, neputințe, investiții, neacceptări, iarăși încercări. Abia la 16 octombrie 2011, iBookStore a acceptat cartea lui Constantin Cheianu „Sex & Perestroika”. În dreptul categoriei limbă apărea „engleza”. Iar în planurile noastre prima carte ar fi trebuit să fie „Capcanele identității” de Tamara Cărăuș. Care a stat în regim de așteptare încă câteva luni bune. Limba cărții lui Alexandru Vakulovski era moldoveneasca. În standardele internautice există această limbă. Dacă nu știați. Au fost scrisori, scrisori. Ca să ajungem la e-book-ul „Țesut viu” de Em. Galaicu-Păun. Limba în care apărea romanul digital era rromă. Și iarăși au fost mesaje, discuții cu robotul, mesaje, mesaje. Acum situația e alta. Iar cărțile noastre digitale sunt acceptate de platforma de vânzare americană destul de repede.

Dacă revenim la întrebare, atunci și cartea clasică, și cartea digitală sunt simple mecanisme de transmitere a unor mesaje. Primordial e mesajul. Suportul (fie tiparul și mirosul hârtiei, fie digitalul abstract) e la discreția cititorului. Apropo, digitalul n-a făcut revoluție în vânzarea de carte românească. Deocamdată, raportul față de print e de unul la zece. Eu cred că e bine. Mă sperie revoluțiile.

Vă mulțumim!

Interviu realizat de Aurelia Borzin

Autor: Ziarul National

Prietenii tăi merită să știe ASTA!