Ce tensiune arterială este recomandată pacienților cardiaci care se tem de AVC

Dr. George Burlacu, medic urgentist la Spitalul Clinic SANADOR, a explicat ce valori ar trebui să aibă tensiunea arterială ideală în cazul unui pacient cardiac care se teme de AVC.

Dr. George Burlacu, medic specialist în medicină de familie, cu competențe în asistență medicală de urgență prespitalicească și asistență medicală de urgență pentru structurile de primire a urgențelor, la Spitalul Clinic SANADOR, a răspuns unei întrebări despre tensiunea arterială ideală pentru pacientii cardiaci care se tem de AVC.

„Dacă e un pacient cardiac, care se ştie cu factor de risc cardiac, ar trebui să meargă la medicul de familie sau la medicul cardiolog pentru a primi un tratament care să prevină apariţia acestor complicaţii, să se trateze de hipertensiune, sau de fibrilaţia atrială, şi după aia să ne gândim noi cum să avem tensiunea corectă.

Doctorul ştie foarte bine care e tensiunea corectă. Tensiunea normală e un interval, da? Între 10 şi 14 tensiunea sistolică, cea mare cum îi spunem noi, şi tensiunea diastolică între 6 şi 8.

Cu menţiunea că anumiţi pacienţi, vârstnici, nu suportă o tensiune de 11 sau 12, trebuie să o aibă un pic mai mare, de 13 sau 14. Deja la 15 apar complicaţii.

Pacientul poate vorbi cu medicul care îi recomandă tratamentul şi să îi spună ce simte, pentru că o tensiune mică, în funcţie de problemele de sănătate, poate nu e corectă. Dar o tensiune mai mare, ca 14, dacă o avem în fiecare zi, nu e în regulă!

La pacienţi de peste 70 de ani, spre exemplu, în funcţie de patologie, eu i-aş regla pe la 13-14 tensiunea sistolică”, a declarat dr. George Burlacu.

„Semnele clasice de AVC sunt deficit motor pe o parte a corpului, adică pacientul nu mai are forţă în mâna şi piciorul de pe o singură parte, sau doar în mână sau doar în picior, asimetrie facială, adică pacienţii descriu că le-a căzut gura, vorbitul de cuvinte fără sens sau lipsa vorbirii, iar în cazuri mai rare o ameţeală puternică, o buimăceală cum o descriu pacienţii. Dar care nu se ameliorează în nicio poziţie.

Astea sunt simptomele principale ale unui AVC. Uneori sunt simptome discrete şi aici greşesc pacienţii de foarte multe ori. Simt că nu mai rostesc bine cuvintele şi zic că e ceva trecător, nu dau importanţă, iar când se agravează, după ce au trecut cele 4,5 ore în care e eficientă tromboliza, e prea târziu.

Cazuri mai serioase sunt când se instalează brusc un AVC, pacienţii cad şi nu se mai pot mişca ca să ceară ajutor. Atunci avem nevoie de martori, de aparţinători”, a mai declarat dr. George Burlacu.