Cătina, numită şi „ginsengul românesc” - iată ce minuni face

sursa: csid.ro

Ce moment mai bun să mă apuc de scris acest articol decât acesta, în care tocmai am terminat de aranjat în congelator pungile cu cătina pentru iarna ce va să vină. Se întâmplă în premieră, după ce mi-a fost lăudată până la cer şi înapoi, iarna trecută.

Cu mare greutate am reuşit atunci să pun mâna pe un borcan, din rezervele strategice ale oamenilor prevăzători. Mi-a plăcut, m-am documentat şi acum am tocmit kilograme multe de la piaţă.

Până prin ianuarie 2013, cătina nu însemna cine ştie ce pentru mine. Dacă îmi spuneai cuvântul mă gândeam degrabă la nişte siropuri naturale făcute din ea şi puse bine în magazinul pe care îl frecventez cu regularitate, pe al treilea rând, cum intri, pe stânga. Dar în luna de care vă zic, m-au pocnit nişte boli mai multe - unele mai vechi, altele mai noi, iar lamentările mele ajung la urechile unor cunoscători într-ale cătinii.

Aşa aflu o poveste medicală care mă face să spun - aduceţi bobiţele acelea încoace! Spune-se că doi copii din oraşul meu natal, cu mari probleme de imunitate, plimbaţi prin spitale franţuzeşti, unde medicii au ridicat din umeri, şi-au găsit scăparea când părinţii au descoperit miracolul cătinii.

Au dat de un om cu o plantaţie care le-a împachetat câteva kilograme de bobiţe portocalii în miere grozavă şi le-a recomandat să le dea pruncilor câte o lingură pe stomacul gol zi de zi. Cică în câteva luni, francezii se minunau de analizele mult îmbunătăţite de cătină, regina imunităţii, stăpâna unor rezerve nebănuite de vitamina C. După o aşa poveste, m-am dat peste cap să pun mâna pe un borcan-miracol din rezerva acestor oameni.

Nu m-am transformat peste noapte într-o sănătoasă tun, mai ales că borcanul cu pricina nu m-a ţinut mai mult de câteva săptămâni. Dar, nu am mai răcit una, două. Şi asta, alături de documentare, şi oferta irezistibilă a unei bunici vânzătoare m-a făcut să îmi fac mai multe provizii de cătină decât de zacuscă pentru sezonul rece 2013-2014.

Sursa: csid.ro