Bogdan Cuza, descendent al domnitorului român Alexandru Ioan Cuza: Purtarea acestui nume este „un privilegiu”, dar poate să fie şi o „povară”

Bogdan Cuza, descendent al domnitorului român Alexandru Ioan Cuza, mărturiseşte că purtarea acestui nume este un „har de la Dumnezeu” şi „un privilegiu”, dar poate să fie, în acelaşi timp, şi o „povară”.

În copilărie, Bogdan Gheorghe Ilie Cuza a aflat de la tatăl său că îşi are rădăcinile în familia celui care a fost artizanul Unirii Principatelor Române, fiind învăţat că trebuie să se sacrifice, dacă este necesar, „pentru menţinerea numelui cu demnitate şi onoare”.

„Ideea constă în faptul că orice nume istoric şi orice nume relevant trebuie protejat, ceea ce implică un sacrificiu şi de aceea de multe ori purtarea unui asemenea nume reprezintă mai mult o povară decât un privilegiu. Pe de altă parte, este un har de la Dumnezeu şi un privilegiu să pot purta acest nume, dar trebuie să fie în permanenţă îngrijit şi onorat cum se cuvine. Personajul Alexandru Ioan Cuza, care am norocul să îmi fie şi străbun, este pentru mine un sfânt ca mirean, pentru România este părintele statului unitar, naţional, modern român. Sunt lucruri care mă leagă, documente de familie într-adevăr, dar sunt majoritatea donate Academiei Române pentru că acolo trebuie să îşi aibă locul şi să sperăm că este custodele, singurul păstrător al acestor documente de valoare inestimabilă. Din primii ani ai copilăriei mele, tatăl meu, pe care l-a chemat chiar Alexandru Ioan Cuza, m-a făcut atent asupra numelui pe care îl port şi a modului prin care trebuie să mă sacrific, dacă este necesar, pentru menţinerea lui cu demnitate şi onoare”, a declarat pentru AGERPRES Bogdan Gheorghe Ilie Cuza.

Aflat la Buzău cu ocazia unui eveniment organizat de Liceul Tehnic cu prilejul Unirii Principatelor Române, Bogdan Cuza a amintit despre popasul pe care Alexandru Ioan Cuza l-a făcut pe tărâmul Ţării Luanei. Potrivit legendei, Ţara Luanei şi-ar fi luat numele de la o semizeiţă de o frumuseţe răpitoare, care, văzând zona, s-ar fi îndrăgostit şi de un localnic. Pentru a fugi de furia fostului iubit, se ascundea printre stâncile munţilor şi în acest fel este explicat şi numărul mare de peşteri din zona Buzăului.

„Buzăul este un ţinut cu un istoric total aparte, evoluţia sa trebuie urmărită cu mare atenţie, este o zonă plină de frumos şi de istorie. Să nu uităm că Buzăul a fost primul care l-a găzduit după actul Unirii de la 1859 (n.r. - pe Cuza), la o săptămână venind pe aceste meleaguri şi rămânând profund impresionat de entuziasmul poporului", a precizat Bogdan Cuza.

Referitor la problemele cu care România se confruntă în prezent, inclusiv cele din agricultură, descendentul părintelui reformei agrare de la 1864 a făcut o incursiune în istorie.

„Ca mulţi alţii (n.r. - Cuza) nu ar înţelege cum a fost posibil să se ajungă în situaţia aceasta, sunt convins că s-ar pune la dispoziţie, prin jertfă şi sacrificiu, să îmbunătăţească starea acestei ţări şi să ne readucă la păstrarea sentimentului naţional şi identităţii noastre naţionale. Nu ar înţelege cum de este posibil aşa ceva pentru că, să nu uităm, împroprietărirea ţăranilor a fost un act istoric care a pornit până a fi realizat de la Matei Basarab încoace, ori noi să distrugem acest mit din pix în câţiva ani este un lucru lamentabil", a transmis el.

În contextul zilei de 24 ianuarie, Bogdan Cuza consideră că Unirea Principatelor reprezintă „Unirea fundamentală a poporului român, fără de care nu ar fi putut exista Unirea întregitoare de la 1918".

„Nu poţi să uiţi o etapă istorică, de multe ori se cam face treaba asta mai ales în ultima vreme şi se pune într-un con de umbră actul providenţial al Unirii de la 1859, unde impropriu i se spune din cauza unei sintagme nefericite 'Mica Unire'. Aceasta nu este 'Mica Unire', este Unirea fundamentală a poporului român, fără de care nu ar fi putut exista Unirea întregitoare de la 1918", este de părere el.

Bogdan Cuza s-a născut în anul 1955 la Sibiu şi este descendent pe linie indirectă din familia domnitorului.

Alexandru Ioan Cuza, rămas în istorie ca „Domnul Unirii'' şi personalitatea cea mai importantă a începutului perioadei de modernizare a României, s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad, fiind descendentul unei vechi familii de înalţi dregători, cu funcţii importante în administraţia centrală şi locală din Moldova. Anul acesta se împlinesc 165 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Potrivit Muzeului Judeţean, acum 165 de ani buzoienii luau parte la ceea ce se consideră a fi primul pas către înfăptuirea României Mari. Entuziasmul lor, marcat de presa momentului, „a făcut mare impresie Măriei Sale Prinţul", „în aclamaţiile mulţimii, Cuza (intrând) în Catedrala Episcopală". „Seara, atmosfera în oraş a fost feerică, totul culminând cu rămânerea în oraş peste noapte a domnitorului", mai arată muzeul.