Biblioteca lui Tkaciuk din „leagănul eliberării naționale” aprinde scântei între scriitorul Vasile Ernu și președintele CC, Alexandru Tănase: „Oare cine a privatizat istoria?”

Deși Ernu i-a răspuns lui Alexandru Tănase pe Facebook, scriitorul a trimis o replică și la redacția Ziarului NAȚIONAL, în care spune că l-a surprins și pe el „morfologia” fostului sediu al Frontului Popular, dar afirmă că se bucură că acolo va fi o bibliotecă, în care oamenii se vor „bate în cărţi şi idei”, nu „în bâte”.

Vedeți mai jos întregul mesaj al scriitorului și eseistului român Vasile Ernu, originar din R. Moldova, dar stabilit în România, adresat lui Alexandru Tănase:

„Dragă Alexandru Tănase,

Un scriitor se poate întâlni cu cine vrea şi când vrea. Poate scrie ce vrea, pentru că el se reprezintă doar pe sine. E responsabil doar pentru cuvintele şi textele rostite şi scrise. Şi, fireşte, pentru actele lui, ca şi orice cetăţean care trebuie să respecte Codul Penal şi să plătescă impozitele la timp. În rest, cititorii îi sunt judecătrori. În munca mea eu trebuie să mă întâlnesc cu intelectuali, ţărani, muncitori, bandiţi, cerşetori, oligarhi şi multe alte grupuri sociale pentru a afla şi înţelege ce se întîtmplă pe aici. Iar textele îmi sunt rezultatele şi mărturia mea. Pot fi citite.

Pentru un Președinte al Curţii Cunstituţionale, însă, lucrurile stau altfel. El este parte a puterii, a unei părţi a puterii statului. Şi nu a oricărei puteri, ci a uneia foarte importante. Atunci când judecă şi dă verdicte morale privitoare la cine cu cine se întâlneşte sau trage de urechi un post de radio (cazul „Europa Liberă” e cunoscut), pentru că ia nişte interviuri de la x sau y, asta e deja grav. Pentru că nu face decât să eticheteze şi să împartă cetăţenii în cei „buni” şi cei „răi” de pe o poziţie de putere. Şi nu orice putere. Asta nu se face în calitate de Preşedinte al Curţii Constituţionale. Cred că cetăţenii aşteaptă altceva de la un Preşedinte al CC: puţină neutralitate sau am uitat ce însemnă acest lucru în Republica Moldova? Sper că nu. Reamintim şi pentru cetăţeni: „În calitate de organ ce realizează jurisdicţia constituţională, Curtea este independentă faţă de puterea legislativă, executivă şi judecătorească, ea se supune doar Constituţiei, garantând supremaţia Constituţiei, asigurând realizarea principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.”

În ce priveşte clădirea fostului Front Popular, acest „leagăn al eliberării naţionale” şi pe mine m-a surprins morfologia ei. Am avut un deja-vu când am ajuns acolo. Ştim bine ambii ce a fost acolo, pentru că am umblat pe acolo în anii 88-90, fiind persoane active în acea bătălie. Dar oare cum s-a făcut că acel sediu a fost mai întâi închiriat şi pe urmă privatizat? Odată privatizat, el devine „desacralizat” şi intră în poseseia proprietarului. Oare cine a „privatizat istoria”? Faptul că acum devine bibliotecă poate e mult mai bine pentru că în spaţiul acela „privat” nu avea acces mai nimeni. Acum însă aici, unde va fi biblioteca „Marc Bloch”, e ca şi într-un spaţiu public sau ca la biserică: intră şi patrioţi, şi intelectuali, şi bandiţi şi oameni simpli. Oricum, e mai bine să ne batem în cărţi şi idei decât în bâte? Nu crezi?

Spor la treabă şi sper ca ambii să ne facem la fel de bine treaba la care ne pricepem. Tu să fii garantul Constituţiei, iar eu să fiu critica trează şi lucidă care nu ia ochii de pe Putere şi abuzurile ei. Ambii în interesul cetăţenilor”.