Bătrânețe în condiții mizere

Vârsta a treia // Autoritățile au tot mai puțini bani pentru reparația azilurilor de bătrâni

Ajunși în pragul bătrâneții, când ar trebui să depene amintiri nepoților la gura sobei sau să se bucure în liniște și condiții decente de trai de apusul vieții, mulți vârstnici își îndeasă în torbă câteva haine, încuie porțile și trag să se aciueze la un azil de bătrâni. Chiar dacă majoritatea căminelor pentru oamenii în etate din R. Moldova necesită reparație capitală, iar instituțiile nu oferă de cele mai dese ori serviciile necesare, bătrâni își doresc, totuși, un astfel de locușor, răbdând mizeria și insalubritatea. În schimb, autoritățile, decât să aloce bani pentru reparația acestora, mai bine le pun sub lacăt.

„Îmi trimite bani, dar cu mine să stea nu poate”

În satul Sărata Galbenă din Hâncești, deja de opt ani bătrânii solitari sau uitaţi de copii îşi găsesc adăpost la azil. Acesta este una dintre cele peste 29 de instituţii rezidenţiale din R. Moldova, destinate bătrânilor şi persoanelor cu dizabilităţi.

Într-una din camerele de la etajul doi, așezată pe pat, Nadejda Grișanu, în vârstă de 81 de ani, își masează picioarele. Bătrâna merge cu greu, deoarece a căzut acum doi ani, scrântindu-și piciorul. „Iaca mă hodinesc. Da’ ce să fac până mi-or face operație? Acasă nu are cine să aibă grijă de mine, că fata locuiește în România și are șase copii. Îmi trimite bani, vine să mă vadă, dar de stat cu mine nu poate. Moșneagul o murit și iaca am venit aici”, explică femeia.

Aduc lucruri de acasă

Camera de locuit o împarte cu încă două bătrâne. Condițiile nu sunt de lux, iar anumite lucruri le-au adus de acasă, spun acestea. „Am mai adus o pătură, un țolișor, ca să ne fie nouă drag. Când se murdăresc covoarele, le spăl cu mâna, că încă mai am putere, apoi mai ud florile, mai dau cu o mătură pe afară și ajutăm femeile la bucătărie, că de una singură bucătăreasa nu se descurcă”, zice Vera Chitaru.

Azilul este amplasat într-o clădire cu două nivele, ceea ce le dă bătăi de cap vârstnicilor care locuiesc la etajul superior. Însă și până la primul etaj trebuie să urci vreo 20 de trepte. „Rar ies afară, că până urc și cobor scările îmi ia jumătate de zi”, spune mătușa Nadejda.

Zeci de persoane la o singură cabină de duș

Clădirea instituţiei are nevoie urgentă de reparaţie capitală. Directorul instituției, Ion Pavliuc, recunoaște că actualele condiții de trai lasă de dorit, însă aceasta nu este singura problemă. „Avem o singură baie care nu corespunde cerințelor, deoarece e comună pentru toți și într-o zi se spală bărbații, în alta - femeile. Nu avem psiholog, asistent social. Avem două infirmiere și asistente medicale, însă avem și 12 bătrâni țintuiți la pat”, zice Pavliuc.

Până la toamna viitoare, locatarii acestui azil vor mai avea parte de aceste condiții, fiindcă clădirea va fi renovată, iar bătrânilor li se promite că vor avea chiar și o sală de fitness. „Am câștigat un proiect pe care-l vor finanța olandezii, dar trebuie să contribuim și noi cu ceva. Consiliul raional din Hâncești a promis că ne ajută. Costurile se ridică la 5, 6 milioane de lei. Clădirea din vecinătate este cu un nivel și o vom repara, iar bătrânii vor avea condiții de lux. Adică, în fiecare cameră va fi baie, iar odăile vor avea capacitatea de două locuri. Acolo vor încăpea cu 24 de persoane mai mult”, declară Pavliuc.

În pofida condiţiilor în care trăiesc, mulţi dintre bătrâni se declară mulţumiţi. „Acasă mă bătea bărbatul și l-am lepădat. Da’ unde să mă duc, că nu am pe nimeni. Părinții au murit, copii nu am și nici surori. Decât în stradă, mai bine aici. O lingură de mâncare ne dă, călduț este și un televizor privim”, spune Nadejda Ciobanu, în timp ce împletește o pereche de ciorapi.

Majoritatea instituțiilor au o situație precară

Într-o situaţie similară se află şi alte case de îngrijire a bătrânilor din ţară, arată un raport publicat de către avocaţii parlamentari din R. Moldova. Potrivit documentului, instituţiile nu pot oferi servicii medicale şi de îngrijire necesare. Mai mult, nu există echipament medical, iar mobilierul din încăperi este vechi şi uzat. Sistemele de ventilare sunt slabe, la fel ca şi iluminarea, iar din această cauză se formează mucegai. Bătrânii primesc apă caldă o dată pe săptămână, atunci când urmează să facă baie.

Tot în raport este specificat faptul că nu toate azilurile sunt asigurate cu săli de lecturi, iar cele existente sunt slab echipate cu literatură. Sălile pentru tv au, în medie, câte un televizor care nu totdeauna funcţionează. Există insuficienţă de aparate radio, fapt care îngrădește accesul la informaţie a tutelaţilor. Din cauza insuficienţei de personal, au dispărut, iar în unele cazuri nici nu au existat, cabinetele de proceduri de fizioterapie sau kinetoterapie. Cele care au mai rămas nu sunt echipate.

Azilul din Căinari s-a închis

Majoritatea acestor instituţii sunt finanţate de către autorităţile publice locale, în parteneriat cu organizaţiile donatoare străine. În ultimii ani, în bugetul acestor aziluri vin tot mai puţini bani. La începutul anului curent a fost închis azilul de bătrâni din Căinari, raionul Căușeni. „A fost închis azilul, că se afla într-o stare deplorabilă, iar bătrânii au fost evacuați la instituția din Tănătari. Trebuiau mulți bani investiți în reparația clădirii, bani de care nu dispunem”, explică contabila din Căinari, Eufrosinia Șendrea.

Nici azilul de bătrâni din satul Alexandru Ioan Cuza, Cahul, nu are o situație mai bună. Deși s-a făcut reparație superficială, nu este de ajuns. Ca bătrânii să aibă condiții decente de trai, este nevoie de sume mari de bani. „Este greu de întreținut un astfel de azil, dar depunem eforturi mari. Ca să facem o reparație capitală a acestei instituții avem nevoie de vreo trei milioane de lei, bani pe care nu-i avem deocamdată”, a declarat vicepreşedintele raionului Cahul, Elena Bacalu.

La începutul anului 2012, în Republica Moldova locuiau 527 de mii de persoane în vârstă de 60 de ani şi mai mult. Mai mult de jumătate (60,4%) sunt femei. Circa două treimi (60,9%) dintre vârstnici locuiesc în mediul rural.

Potrivit unui raport al Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în R. Moldova există 29 de aziluri, practic câte unul în fiecare raion. Bătrânii sunt hrăniți de patru ori pe zi și mâncarea costă 31,76 lei/zi. Pentru întreţinerea unui pensionar, anual din bugetul raional sunt alocate câte 30 000 de lei, iar 75 la sută din pensia beneficiarului de asemenea revine instituţiei. Pentru cazarea la azil, bătrânii plătesc în jur de 2 200 de lei pe lună.