Au fost făcuți primii pași spre inducerea hibernării artificiale. Unde e mai sănătos să trăiești, în centrul orașului sau în suburbii?

Ați văzut cu toți filme SF în care echipajul unei navete spațiale, pentru a putea efectua călătorii care durează zeci de ani sau chiar mai mult, intră în capsule speciale în care este indusă starea de hibernare. Evident, acolo este vorba și de oprirea efectelor îmbătrânirii, căci hibernarea clar nu te păstrează tânăr și frumos pe vecie.

În ceea ce privește hibernarea, chiar dacă unii cercetători mai entuziaști, ca să nu le spun altfel, au vorbit despre existența ei la verii noștri evolutivi, neanderthalienii, ea clar nu este un atribut al lui Homo sapiens. Stați liniștiți, nici la neanderthalieni nu a fost, fapt care se poate dovedi ușor prin simpla existență a taberelor de vânătoare sezoniere. Asta doar dacă nu se găsește vreun vajnic cercetător care să ne explice că neanderthalienii vânau iarna în stare de somnambulism. În fine.

Ideea este că un grup de cercetători de la Universitatea Washington din St. Louis, SUA, a reușit să inducă starea de hibernare controlată la șoareci de laborator prin intermediul ultrasunetelor. Aceștia, după cum spun în studiul publicat în revista Nature Metabolism, au excitat aria preoptica hipotalamică a cobailor prin intermediul unor pulsuri cu ultrasunete.

Efectul a fost aproape imediat. După circa 10 secunde, șoarecii au înregistrat o reducere a activității inimii, temperatura corpului a scăzut iar ei au intrat în faza de somn. Cercetătorii au mai creat un dispozitiv care activa ultrasunetele ori de câte ori temperatura cobailor creștea peste 34 de grade Celsius. Astfel, somnul a fost indus chiar și 24 de ore continuu, mult peste programul normal de somn al unui astfel de animal.

Cum tehnica este una non-invazivă și cum s-a dovedit că nu are efecte secundare, ea a fost testată și pe oameni. Iar rezultatele, din ce spun autorii studiului, sunt promițătoare. Este adevărat și că studiile sunt la început. Dar, clar, vorbim de dărâmarea unei bariere care, până acum, ținea totul la granița SF-ului.

Câteodată te și minunezi de ceea ce pot scrie unii în ceea ce ei numesc rapoarte sau ștudii științifice. Este și cazul de față, unde un grup de cercetători de la Universitatea de Stat din Ohio ne prezintă o revelație majoră. Oamenii din paleolitic, ba chiar și cei din neolitic, erau pândiți de un pericol major la care nu v-ați fi gândit niciodată. Să vă explic ce au vrut să spună autorii în opera lor.

Descoperind probabil în premieră ce înseamnă să faci arheologie preistorică, ba chiar și arheologie experimentală, ei și-au dat seama că, inevitabil, te tai la degete de nu te vezi atunci când scoți artefacte litice din sediment. Nici nu mai pomenesc, apropo de arheologia experimentală, cam cum arăți după ce încerci să creezi unelte de piatră, pe modelul celor din paleolitic. Ceva de genul unei încăierări cu o pisică isterică.

Așa au dedus ei că rănile provocate cu ocazia creării armelor și uneltelor erau ceva uzual în perioada veche. Ba mai mult, ele se puteau infecta și periclita viața oamenilor de atunci, de nici nu știi cum au supraviețuit ei, săracii, în așa hal fără de hal. Informația asta nepereche a fost publicată în American Antiquity și, trebuie să recunoaștem, te poate lăsa perplex prin profuzimea ei. Adică oamenii preistorici, care se băteau mano a mano cu ursul de peșteră sau care puneau jos bizonul de stepă din două croșee bine țintite, puteau muri pe capete atunci când își făceau unelte de piatră la gura peșterii.

Faptul că plantele medicinale se foloseau de cel puțin 200.000 de ani și că oamenii ăia știau foarte bine efectele lor este un fapt dovedit deja și, de ce nu, ar putea fi un indiciu că autorii studiului bat câmpii grav. Nu se infectau nici ăia pe capete, căci altfel nu mai ajungea umanitatea până azi în vecii vecilor. Sau, cine știe, poate cercetătorii din Ohio chiar au descoperit misterioasa cauză a dispariției neanderthalienilor, la care nimeni nu a putut răspunde de peste 150 de ani. Și-au dat cu pietrele peste degete. Uite că la asta nu v-ați fi așteptat.

Unde e mai sănătos să trăiești, în centrul orașului sau în suburbii?

Dacă plănuiați să vă mutați și nu știați clar unde, respectiv în centru sau în vreo suburbie, ba chiar în zonele rurale, ați nimerit fix unde trebuie, căci vă lămurim noi. De fapt, nu noi, ci o echipă internațională de specialiști din SUA, Suedia și Danemarca, echipă care a și redactat un studiu în acest sens, pe care l-a publicat în Science Advances.

Oamenii au analizat nu doar arhitectura, planurile urbanistice din diferite zone, ci și starea mentală a oamenilor de acolo, în funcție de zona în care locuiau. A reieșit că zonele centrale ale orașelor, atunci când au și spații verzi, sunt locul ideal în care să se mute omul. Nu doar că oferă o aglomerație binevenită, în care să puteți socializa, dar vă oferă și locurile în care să faceți asta (teatre, cinematografe, magazine, baruri, discoteci, restaurante etc.)

Este adevărat că lucrurile astea pot veni cu o mică depresie dacă aglomerația este mult prea mare, și aici ne referim în special la clădiri și la lipsa spațiilor verzi. Dar, în general faptul că vă oferă multe oportunități de socializare face bine la sănătatea mentală. Nu același lucru se poate spune despre suburbii, acolo unde și densitatea clădirilor și a populației este mai redusă, precum și a oportunităților de a socializa.

Cum ar veni, dacă vă place să fiți mai solitari, să aveți o grădină a voastră, atunci ăsta e locul ideal. În concluzie, nu se poate chiar că ne-au rupt gura cu studiul ăsta. Faptul inedit pe care îl scot la iveală cercetătorii este că riscul de depresie, contrar așteptărilor, este mai mare în suburbii și în zonele rurale decât în centrul aglomerat al orașelor. În rest, voi decideți unde vă va fi mai bine, mai scrie Hotnews.