Angajatorii „orbi”

Discriminare: Circa 300 de nevăzători erau angajați anul trecut în câmpul muncii. Cifra este în scădere, anunță Societatea Orbilor

Deși sunt captivii întunericului, ei refuză vehement să rămână captivii unui stat orb la problemele lor. Luptă și nu se lasă bătuți până nu își găsesc un loc de muncă, chiar dacă sunt discriminați de angajatori și rămân neputincioși în fața acestora. Sunt gata să îndeplinească muncile cele mai grele și să respecte același orar de muncă ca și o persoană sănătoasă, numai să supraviețuiască și să-și câștige o bucată de pâine. Angajatorii însă refuză să ia la muncă persoane cu dizabilitate de vedere, chiar dacă legea îi obligă.

Studentă la Jurnalism

Ludmila Ababii vede lumea cu ochii sufletului și o simte prin pipăit, dar pe stradă se poate deplasa singură. Deslușește doar siluete și umbre. Nici a citi și scrie nu vede. În pofida acestei dizabilități, tânăra în vârstă de 27 de ani este studentă în anul II la Jurnalism. A încercat de mai multe ori să se angajeze, dar a fost refuzată de fiecare dată de către angajator. „Nici nu am încercat să mă angajez potrivit profesiei, văzând că sunt refuzată la munci simple și ușoare. De exemplu, am încercat ca ambalator la o fabrică de textile. Din start am explicat că sunt cu deficiențe de vedere, iar doamna cu care am discutat m-a acceptat la interviu. Însă, când am luat-o de mână ca să-mi arate drumul până în secția unde urma să lucrez, m-a refuzat, motivând că eu nu mă voi descurca. Poate anumite sarcini nu le-aș fi îndeplinit, dar aș fi putut face față”, este convinsă tânăra.

Această încercare nu a fost și ultima. Printre meseriile pe care le-ar fi profesat cu bucurie se numără și operator la o companie de telefonie mobilă, spălătoreasă de vase. „Când am încercat să mă angajez operator, trebuia să vând produse la telefon. Am venit cu propunerea să-mi aduc calculatorul, pentru că am o programă specială instalată care mă ajută să fac anumite operațiuni. Ei au refuzat. Au zis că vânzările efectuate trebuie înregistrate pe foi, și nu în computer”, explică Ludmila.

Nici spălătoreasă de vase

Și la o grădiniță din sectorul Ciocana, Chișinău, a fost respinsă. „Nici măcar nu m-au primit să le demonstrez că eu pot la fel de bine să spăl vasele ca și unul care vede, pentru că eu pot face această muncă”, zice tânăra.

Ludmila încearcă diferite modalități ca să fie primită la lucru. Fie le spune din start că este nevăzătoare, fie îi anunță la interviu, însă fără niciun rezultat. „Angajatorii invocă diferite motive. De cele mai dese ori îmi zic celebra frază să las un număr de telefon și ei o să mă contacteze. E dureros să nu poți fi angajată din cauza dizabilității, dar nu mă voi lăsa. Deja sunt obișnuită să fiu refuzată. Voi încerca să fiu mai convingătoare, cred că asta îmi lipsește”, menționează aceasta.

La 20 de salariați unul trebuie să fie cu dizabilități

Punctul 4 al art. 34 din Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi obligă toți angajatorii, indiferent de forma de organizare juridică, care vor avea mai mult de 20 de angajați, să rezerve şi să primească persoane cu nevoi speciale în proporţie de cel puţin 5 la sută din numărul total de salariaţi.

Însă această lege nu este respectată de angajatori, deoarece ea nu prevede amendarea acestora în cazul în care refuză să angajeze persoanele cu dizabilități, e de părere Larisa Celan, vicepreședinta Societății Orbilor din Moldova (SOM). „Acest punct din lege nu funcționează. Angajatorii nu vor să-și asume responsabilitatea, deoarece sunt supuși la niște cheltuieli suplimentare. Trebuie să amenajeze locurile de muncă cu echipament special pentru persoanele nevăzătoare sau să le achite salariu pentru șase ore de muncă, și nu pentru opt. Nu le este rentabil. Dacă statul ar dori, ar crea facilitățile necesare pentru persoanele cu orice formă de dizabilitate”, declară Celan.

De cealaltă parte, Vasile Cuşcă, şeful Direcţiei politici de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF), cunoaște problema angajării nevăzătorilor. „Știu că angajatorii nu respectă legea, dar nu este doar problema acestei categorii de persoane, ci a întregii țări. Reieşind din situaţia social-economică, statul nu are posibilitatea să creeze locuri de muncă nici pentru cei sănătoși. Nu avem noi abilitățile de a controla și sancționa angajatorii. Nu ține de noi”, opinează Cușcă.

Persoanele cu dizabilități nu fac față ofertelor

Potrivit legii, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) este instituţia responsabilă de identificarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi aflate în căutarea unui serviciu. De aceste servicii însă beneficiază doar persoanele cărora li s-a atribuit gradul 3 de invaliditate. „Pe moment nu avem locuri vacante pentru persoane nevăzătoare, deoarece agenții economici nu solicită asemenea persoane pentru angajare, motivul fiind cheltuielile suplimentare pe care trebuie să le suporte. Persoanele nevăzătoare de gradul I sunt declarate inapte, fiind nevoite să se descurce singure”, conchide directorul ANOFM, Ala Șupac.

Șeful Direcţiei tehnologii de inspecţie din cadrul Inspecției Muncii, Anatol Guzun, afirmă că inspectorii ei scriu procese-verbale pe numele angajatorilor care nu respectă legea, însă persoanele cu dizabilități nu au pregătirea necesară pentru locurile de muncă puse la bătaie.

Nevăzătorii pot lucra!

Potrivit datelor ANOFM, 13 persoane cu grad de dizabilitate nevăzători-orbi s-au adresat, pe parcursul anului 2013, pentru obținerea unui loc de muncă. Trei dintre aceștia aveau studii superioare, solicitând locuri de muncă în calitate de psiholog, specialist relații cu publicul-jurnalist și filolog. Celelalte persoane cu probleme de vedere care s-au adresat și au fost înregistrate ca șomeri pe parcursul anului 2013 au solicitat profesii-meserii: lacatuș-reparator, masor, aparatist, ușier, operator în sala de cazane. Potrivit studiilor, o persoană nevăzătoare poate deveni conducător, consultant, psiholog, jurist, meşter popular, operator telefonic, interpret.

Locuri de muncă sunt!

Pe parcursul ultimelor 10 luni, Inspecția Muncii a efectuat controale la 1 698 de întreprinderi. Dintre acestea, doar 301 au primit la muncă în jur de 849 de persoane cu dizabilități, iar 152 de întreprinderi dispun de 596 de locuri vacante pentru aceste persoane. Societatea Orbilor din Moldova menționează că în asociația lor au fost înregistrate circa 9 000 de persoane cu grade de invaliditate I, II și III, însă mai puțin de 300 sunt angajați. În R. Moldova există șase întreprinderi care oferă 128 de locuri de muncă pentru persoanele cu vedere slabă. „Însă aceste întreprinderi nu oferă locuri de muncă persoanelor cu studii superioare. Mai mult, atâtea întreprinderi nu acoperă numărul necesar de solicitanți. Sunt prea puține”, spune Celan.