ANALIZĂ // De ce Ucraina a CÂȘTIGAT războiul. Memoria invaziei ruse, a atrocităților și a sacrificiilor ucrainene va hrăni patriotismul ucrainean pentru generații

Profesorul israelian Yuval Noah Harari, cunoscut pentru analiza lucidă a lumii moderne, a publicat recent un editorial în Financial Times cu un mesaj puternic: „Why Ukraine is winning the war” (De ce Ucraina a câștigat războiul).

Lucid și argumentat, autorul demontează mitul invincibilității Rusiei și explică de ce, chiar și în 2025, Ucraina nu doar rezistă — ci în multe privințe învinge.

Textul integral

Contrar narațiunii promovate de propaganda rusă, Ucraina continuă să câștige războiul. Chiar și președinte american Donald Trump — care în februarie 2025 îi ținea lecții președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, spunând că ar trebui să cedeze în fața cererilor rusești pentru că „nu are cărți în mână” — a declarat săptămâna aceasta că „Ucraina, cu sprijinul Uniunii Europene, se află într-o poziție din care poate lupta și CÂȘTIGA.”

Când conflictul a început în 2014, Ucraina părea complet lipsită de apărare în fața agresiunii ruse. Rusia a ocupat rapid Crimeea și părți din estul Ucrainei. Pe 24 februarie 2022, războiul a intrat într-o nouă fază, odată cu invazia pe scară largă lansată de Rusia, cu scopul de a cuceri întreaga țară și de a o șterge ca națiune independentă.

La acea vreme, conducerea rusă și mulți observatori internaționali se așteptau ca Rusia să cucerească Kievul și să învingă armata ucraineană în câteva zile. Inclusiv aliații occidentali ai Ucrainei erau atât de sceptici cu privire la șansele de rezistență, încât i-au propus lui Zelenski evacuarea și formarea unui guvern în exil.

Dar Zelenski a ales să rămână în Kiev și să lupte, spunându-le americanilor: „Am nevoie de muniție, nu de o plimbare.” Forțele ucrainene, slab înarmate, au uimit lumea respingând asaltul asupra Kievului.

În vara lui 2022, armata ucraineană a trecut la contraofensivă, obținând două victorii importante la Harkov și Herson, recucerind mare parte din teritoriile ocupate în prima fază a invaziei.

De atunci, în ciuda unor câștiguri limitate de ambele părți, linia frontului s-a schimbat foarte puțin. Rusia încearcă să proiecteze imaginea unui avans continuu, dar realitatea este că, din primăvara lui 2022, nu a reușit să cucerească niciun obiectiv strategic major, precum Kiev, Harkov sau Herson.

Până în 2025, în ciuda pierderii a 200.000–300.000 de soldați uciși sau răniți, Rusia a reușit să ocupe doar o fâșie îngustă de teritoriu de frontieră — aproximativ 0,6% din suprafața totală a Ucrainei. La ritmul din 2025, le-ar lua teoretic 100 de ani și zeci de milioane de victime să cucerească restul țării.

De fapt, în august 2025, Rusia controla mai puțin teritoriu decât în august 2022.

Situația seamănă cu frontul de vest din Primul Război Mondial: generali lipsiți de scrupule sacrificau zeci de mii de soldați pentru a cuceri câțiva kilometri de ruine. Ziarele prezentau hărți cu „ofensive majore”, dar numai scara hărților dezvăluia cât de insignifiante erau câștigurile.

La fel se întâmplă azi. Ucraina preferă retrageri tactice pentru a-și conserva forțele, lăsând Rusia să-și risipească resursele și viețile în atacuri costisitoare, cu câștiguri minime.

Adevărul este că Ucraina a reușit să blocheze Rusia într-un impas. După cum a remarcat generalul australian în rezervă Mick Ryan, e ca și cum, la peste trei ani de la invazia Irakului în 2003, SUA ar fi controlat doar 20% din teritoriu, cu un milion de victime. Nimeni n-ar considera asta o victorie.

Pe mare, Ucraina a obținut rezultate spectaculoase. Pe 24 februarie 2022, flota rusă din Marea Neagră domina complet, iar Ucraina părea lipsită de mijloace de contraatac. Celebrul incident de pe Insula Șerpilor — când militarii ucraineni au răspuns cu „Navă militară rusă, du-te-n…” — a devenit simbolic. Deși insula a fost capturată temporar, ucrainenii au recucerit-o în iunie 2022, iar vasul-amiral rus Moskva a fost scufundat.

Cu ajutorul dronelor și rachetelor, Ucraina a reușit să anihileze superioritatea navală rusă, obligând ce a mai rămas din flota rusă să se retragă în porturi sigure.

Nici în aer Rusia nu a reușit să obțină superioritatea. În timp ce Israelul a cucerit cerul Iranului în doar 36 de ore în 2025, Rusia nu a reușit nici până acum să controleze spațiul aerian ucrainean. Forțele aeriene ruse au suferit pierderi grele, inclusiv în urma atacurilor ucrainene asupra bazelor de bombardiere.

Ucraina, în schimb, a evitat să lovească ținte civile din Rusia, dar dronele sale au demonstrat capacitatea de a atinge aeroporturi și infrastructură vitală (inclusiv rafinării) la sute de kilometri în interiorul Rusiei.

Toate aceste realizări au fost obținute fără intervenție militară directă din afară. Singura țară care a trimis trupe străine a fost Coreea de Nord, cu peste 10.000 de soldați pentru Rusia. NATO a furnizat echipamente și resurse, dar fără trupe în luptă. Până în 2022, multe tipuri de arme grele nici măcar nu erau permise Ucrainei, iar unele restricții persistă și azi.

Așadar, victoriile din 2022 — la Kiev, Harkov și Herson — au fost obținute fără sprijin militar deplin. Cu un ajutor complet, Ucraina ar fi putut câștiga poate încă din 2022 sau vara lui 2023, înainte ca Rusia să-și refacă armata.

În 2025, cel mai slab punct al apărării ucrainene nu e pe câmpul de luptă, ci în mintea aliaților săi occidentali. Pentru că nu poate învinge militar, Rusia încearcă să submineze sprijinul public în SUA și UE, promovând ideea unei victorii inevitabile. Dacă acest mesaj prinde, și sprijinul occidental scade, consecințele vor fi catastrofale nu doar pentru Ucraina, ci și pentru NATO, care și-ar pierde credibilitatea și principala linie de apărare.

În timp ce Rusia își extinde armata, Europa se reînarmează în grabă. Dar între armata rusă și orașe ca Varșovia, Berlin sau Paris, cea mai mare și experimentată forță militară rămâne armata ucraineană: un milion de soldați, majoritatea veterani. Prin comparație, armatele Poloniei, Germaniei și Franței au câte aproximativ 200.000 de soldați, mulți fără experiență de luptă.

După două săptămâni de incursiuni rusești în spațiul aerian al Estoniei, Poloniei, României și poate chiar Danemarcei, europenii ar trebui să conștientizeze un lucru: dacă Rusia atacă Europa și SUA aleg să nu intervină, cea mai valoroasă resursă militară va fi armata ucraineană.

Armata SUA are și ea de învățat din experiența Ucrainei — mai ales în domeniul dronelor, unde inovația și datele strânse fac din Ucraina un lider global. Acesta ar putea fi un motiv pentru care Trump a început recent să sprijine mai vocal Ucraina. Îi place să fie de partea învingătorilor.

Nu știm cum va evolua războiul. Depinde de decizii viitoare. Dar într-un sens esențial, Ucraina a obținut deja o victorie decisivă.

Războiul este politica dusă prin alte mijloace. Nu câștigă cine ocupă mai mult teren sau distruge mai multe orașe. Câștigă cine își atinge obiectivele politice.

Iar Ucraina a reușit exact asta: Putin NU a reușit să-și atingă scopul — distrugerea națiunii ucrainene.

În multe discursuri și texte, inclusiv în eseul său din iulie 2021 „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, Putin susținea că Ucraina e o invenție, un instrument al Occidentului pentru a slăbi Rusia. A început războiul ca să demonstreze că națiunea ucraineană nu există — că ucrainenii sunt ruși, care abia așteaptă să se reunească cu „Mama Rusia”.

Dar întreaga lume a văzut opusul: Ucraina este o națiune foarte reală. Iar milioane de ucraineni sunt gata să lupte pentru a rămâne independenți.

Națiunile nu sunt făcute din pământ sau sânge. Ele sunt construite din povești, imagini și amintiri. Iar memoria invaziei ruse, a atrocităților și a sacrificiilor ucrainene va hrăni patriotismul ucrainean pentru generații.

Yuval Noah Harari, Financial Times