ANALIZĂ // Bucureștiul mizează în R. Moldova „pe un cal greșit”

twitter.com

The Jamestown Foundation publică o analiză, realizată de Vladimir Socor, a evoluției și perspectivelor politicilor România în Republica Moldova, considerând că Bucureștiul mizează azi la Chișinău „pe un cal greșit”.

Suportul arătat azi Guvernului controlat de Vladimir Plahotniuc, în concordanță cu politicile europene, poate avea efect de bumerang dacă cetățenii moldoveni, nemulțumiți de situația politică și economică din țara lor, ajung să perceapă România și UE drept aliați ai celui care controlează destinele Republicii Moldova.

Vladimir Socor este analist politic al Fundației Jamestown și Eurasia Daily Monitor. Născut la București și stabilit în Germania, Socor este considerat unul dintre cei mai importanți observatori ai spațiului est-european.

Vedeți mai jos analiza publicată de Fundația Jamestown (institut de analiză și cercetare, înființat în 1984 la Washington ca platformă de ajutorare a persoanelor care fugeau din Uniunea Sovietică):

Pentru prima dată de la căderea comunismului în România (1989) și în URSS (1991), România devine unul dintre jucătorii care luptă pentru influență în Republica Moldova. Chiar dacă aceste politici au apărut relativ brusc, premisele au fost stabilite în timp, pe baza acumulării în timp a nevoii de politici românești active și ambițioase în Moldova.

Din nefericire, România plasează miza greșit în aceste momente: pe Vlad Plahotniuc, simbol al cleptocrației moldovenești. Dintre toate figurile publice, Plahotniuc are de departe cel mai prost rating de percepție - peste 90% este diferența între gradul de aprobare și cel de dezaprobare înregistrat în sondaje. Asta pentru că Plahotniuc a devenit stăpânul statului, al forțelor de ordine și controlează mediul politic de la Chișinău.

Acele cercuri românești care susțin acest tip de politică consideră că în acest fel, colaborând cu Plahotniuc, pot crește cel mai bine influența românească în Moldova, pot controla și minimaliza influența Rusiei și pot contribui la „parcursul european” al Republicii Moldova. Exponenții de la București ai acestui curent au caracterizat guvernul nășit de Plahotniuc drept „pro-european” în ciuda tuturor dovezilor care demonstrează contrariul.

Acest tip de abordare poate fi justificat doar în măsura în care dă rezultatele scontate, însă foarte ușor se poate transforma într-un bumerang, dacă România ajunge în Republica Moldova să fie percepută drept aliat al oligarhului emblematic și dacă „orientarea europeană” devine sinonimă cu dorința lui Plahotniuc de a controla statul în numele stabilității.

Iar dacă se va ajunge aici, România și UE vor pierde competiția pentru Republica Moldova în favoarea Rusiei și a formațiunilor locale pro-rusești.

Elaborarea politicilor pentru Republica Moldova a fost ferm concentrată într-un singur punct în mandatul președintelui Traian Băsescu (2004-2014). În prezent, nu este foarte clar dacă aceste politici provin dintr-un singur centru de decizie, sau din mai multe.

Politicile promovate anterior de către Traian Băsescu au fost deseori afectate de accente iredentiste, care lipsesc din discursul actualului șef al statului, Klaus Iohannis. În ciuda acestei deosebiri, de la Traian Băsescu la Klaus Iohannis persistă elemente comune majore, politicile pe Moldova fiind în interiorul granițelor stabilite prin consens euro-atlantic și evită orice idee de competiție România-Rusia pentru Moldova.

Singurul lucru care legitimează acum suplimentar politicile României pe Republica Moldova este modul de coordonare al acestora cu Bruxelles și Washington, atunci când subiectul este în atenția Statelor Unite.

Condițiile premergătoare unor politici mai activiste românești sunt pozitive și sunt generate atât de o evoluție economică pozitivă a României, cât și de preocupările majore pentru răspunsurile importante care trebuie date problemelor interne ale Europei.

La acest ultim capitol sunt incluse: multiplele crize interne ale UE, eșecul parteneriatului UE cu Estul, folosirea abuzivă a noțiunii „pro-european” de către guvernul susținut de Plahotniuc între 2013-2015, suspendarea finanțărilor acordate Moldovei de către organismele occidentale, eșecul Moldovei ca stat și ca economie, revinimentul formațiunilor politice pro-ruse și posibilitatea teoretică pe care Rusia o are în acest moment de a destabiliza Moldova.

Toți acești factori, dar și o imagine mult îmbunătățită precum și ajutorul oferit anul trecut Guvernului de la Chișinău, au împins România să își asume un rol major în consolidarea Republicii Moldova.

O importanță deosebită în îmbunătățirea imaginii României în Republica Moldova o are și campania anticorupție derulată la București.

Pe termen scurt, principalele obiective ale României în ceea ce privește Moldova par să fie: asigurarea stabilității politice prin intermediul guvernului controlat de Plahotniuc, evitarea alegerilor parlamentare anticipate cu orice costuri de teama revenirii la putere a formațiunilor pro-ruse, dezvoltarea propriilor contacte politice și creșterea prezenței în media moldovenești (ambele la un nivel redus în prezent) și susținerea dezvoltării parteneriatului NATO-Republica Moldova.

Pe termen mediu, este vizată dezvoltarea capacităților de interconectare energetică a celor două piețe pentru a elibera Moldova de dependența de Rusia.

Pe termen mediu și lung, Bucureștiul va promova conștiința culturală românească în Republica Moldova, fără a insista oficial pe ideea reunificării, însă și fără distanțarea de eventualele activități unioniste locale.

Sursa: cursdeguvernare.ro