Adevăr crud SAU diplomaţie ? Tu ce alegi?

Iată că ne putem afla cu toţii în această dilemă şi, uneori, este foarte greu de spus care ar trebui să fie varianta cea mai bună.

Nu ştim niciodată cum va înţelege cel cu care discutăm, nu ştim cât de pregătit psihologic este, în acelaşi timp, sunt momente când adevărul trebuie spus orice ar fi, poate chiar în forma lui cea mai dură.

Adevărul doare, dar te poate salva

Este foarte greu pentru cineva să accepte să i se spună adevărul direct în faţă. Este neplăcut să vezi că ai greşit şi că trebuie să te corectezi, dacă nu vrei să îţi complici viaţa mai mult. Orice am avea de făcut, la bază trebuie să stea sinceritatea, altfel nu sunt şanse de schimbare a situaţiei.

Sunt oameni care nu pot vedea, pur şi simplu, din orgoliu sau din neinformare, că greşeala le aparţine şi atunci trebuie să vină cineva să le atragă atenția.

Problema nu este adevărul, ci modul în care el trebuie comunicat. De pildă, cineva care este bolnav, bineînţeles că speră să nu fie chiar atât de grav şi aflându-se într-o stare de frică, poate nu ar face faţă unei veşti sumbre despre sănătatea sa. Şi totuşi… ar trebui să ştie!

Medicului îi revine rolul de a spune crudul adevăr şi se impune să nu se omită nici un detaliu, dar poate ar fi mai bine dacă i s-ar da şi câteva speranţe.

Un om bolnav de cancer, în fază terminală, este deja afectat psihic şi psihologic, şi ar putea abandona lupta dacă nu ar ști că mai există o şansă, cât de mică, să se vindece sau să se amelioreze cât de cât situaţia lui.

Pe de altă parte, evident că familia lui are un rol foarte important aici, şi anume acela de a susţine bolnavul până în ultima clipă. Sunt momente dure, dar câteodată nu este bine ca pacientul să ştie prea multe detalii despre evoluţia bolii sale.

Oricât de puternic ar fi, există un impuls care l-ar putea duce de cealaltă parte a baricadei, adică a disperării şi renunţării.

Diplomaţia poate fi, uneori, singura cale pentru salvarea unui cuplu

Într-un conflict de familie, de exemplu, dacă cineva a văzut pe soţul unei doamne că se plimba cu amanta prin oraş, este bine sau nu să i se spună femeii ?

Unele păreri sunt de partea adevărului, adică să i se spună. Alţii susţin ideea că fiecare este în măsură să-şi gestioneze relaţiile şi că nu este bine să intre o altă persoană în familie, mai ales să spună asemenea lucruri care ar duce, aproape sigur, la un divorţ şi la copii care ar suferi.

Evident că nu există reguli şi fiecare situaţie lasă loc de interpretări, dar poate că dacă femeia ar şti că este minţită, poate ar lua o decizie cu privire la relaţia extraconjugală a soţului, poate că şi-ar schimba chiar ea comportamentul, poate că ar discuta deschis cu soţul şi s-ar găsi o soluţie justă pentru amândoi.

Nu putem şti niciodată cum ar trebui să procedăm în asemenea situaţii, însă, cum ştim, minciuna are picioare scurte. Cu puţină diplomaţie, adevărul poate fi spus, dar în aşa fel încât el să îmbunătăţească lucrurile, nu să le înrăutăţească.

În concluzie, nu există reguli de comportament, există doar adevărul. El trebuie spus cu orice preţ, însă în aşa fel încât să ducă spre bine, nu spre rău.

Nu trebuie să devenim nici lupi moralişti, dar nici ipocriţi. Fiecare îşi cunoaşte calităţile şi defectele, însă când intrăm în viaţa cuiva este bine să o facem cu măsură, cu sinceritate şi cu dorinţa de a face bine, nu de a distruge.

Toate aceste aspecte, aparent banale, ne pot schimba viaţa şi este de dorit să acceptăm să ni se spună adevărul în faţă. În situaţiile în care ne simţim copleşiţi, o doză de diplomaţie nu ar strica

Sursa: secretele.com