6 august, Ziua Hiroshima: 81 de ani de la prima bombă atomică și mesajul mondial pentru pace

La 6 august, în fiecare an, este marcată Ziua Hiroshima, prin organizarea Ceremoniei Memoriale a Păcii, în fața monumentului funerar din Parcul Memorial al Păcii.

Evenimentul anual, desfășurat între orele 8.00 - 8.50 (ora Japoniei), este dedicat sutelor de mii de oameni care au murit în bombardamentele atomice din 1945, ce au distrus orașele Hiroshima și Nagasaki (9 august), dar și supraviețuitorilor „hibakusha”. La ceremonie iau parte familiile celor decedați și ale supraviețuitorilor, oameni din întreaga Japonie și din întreaga lume, precum și autorități ale statului și înalți invitați din numeroase țări și teritorii.

Prima ceremonie de acest fel a avut loc în anul 1947 și a fost organizată de primarul orașului, Shinzo Hamai. Pe lângă momentele de reculegere, ceremonia cuprinde o serie de discursuri speciale susținute de autorități ale statului, între care „Declarația de Pace” și „Angajamentul pentru Pace”.

La ora 8:15 dimineața este marcat momentul exact în care a fost aruncată bomba atomică. Atunci, clopotele sună în temple, sirenele răsună în tot orașul, iar locuitorii din Hiroshima țin un moment solemn de reculegere. Ulterior are loc eliberarea porumbeilor, mesageri ai păcii, iar spre finalul ceremoniei este interpretat „Cântecul Păcii de la Hiroshima”.

Spre seară are loc „Ceremonia lampioanelor cu mesaj de pace”. Oamenii scriu pe lampioane mesaje de pace. Acestea sunt lansate pe râul Motoyasu și trec direct prin fața Domului Bombei Atomice.

Memorialul Păcii de la Hiroshima, cunoscut și ca Domul Bombei Atomice (Genbaku Dome), este singura structură rămasă în picioare în zona distrusă de bombardamentul atomic din 6 august 1945. Domul Bombei Atomice din Hiroshima a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1996. Clădirea, o fostă sală de expoziții construită între 1914-1915, a intrat într-un proces de conservare odată cu reconstrucția orașului. În 1966, Consiliul local a adoptat o rezoluție prin care clădirea urma să fie păstrată în aceeași stare pentru totdeauna, fiind un simbol puternic al celei mai distructive forțe create de om și, totodată, o reprezentare a speranței pentru pacea mondială și pentru eliminarea armelor nucleare.

***

În dimineața zilei de 16 iulie 1945, o echipă condusă de J. Robert Oppenheimer (responsabilă pentru „Proiectul Manhattan”) a efectuat cu succes primul test al unui dispozitiv atomic, o bombă cu plutoniu, în zona specială de teste Trinity din Alamogordo, New Mexico.

În acea perioadă, al Doilea Război Mondial continua în Pacific, în timp ce în Europa se încheiase deja, după victoria Aliaților asupra Germaniei hitleriste. În acest context, planurile pentru utilizarea bombelor nucleare împotriva Japoniei au avansat rapid.

Orașul Hiroshima, centru industrial cu aproximativ 350.000 de locuitori, situat la circa 800 km de Tokyo, a fost ales ca primă țintă. Bomba cu uraniu-235, de peste 9.000 de kilograme, a ajuns mai întâi la baza SUA de pe insula Tinian din Pacific. Acolo a fost încărcată la bordul unui bombardier B-29 modificat, botezat „Enola Gay” (după numele mamei pilotului, colonelul Paul Tibbets). La ora 8:15, în dimineața zilei de 6 august 1945, avionul a aruncat bomba, cunoscută drept „Little Boy”. Aceasta a explodat la 2.000 de metri deasupra orașului Hiroshima, producând o deflagrație echivalentă cu 12.000-15.000 tone de TNT și distrugând o suprafață de peste 8.000 de metri pătrați.

În momentul detonării, s-a format o minge de foc care a atins temperaturi de aproximativ 7.000 de grade Celsius. Explozia a generat unde de șoc ce depășeau viteza sunetului. Aceste unde, împreună cu radiațiile emise, au ucis instantaneu mii de oameni și au transformat Hiroshima, oraș cu numeroase clădiri din lemn și hârtie, într-un infern devastator.

După explozie, o ploaie torențială neagră, încărcată cu reziduuri radioactive, a provocat o contaminare extinsă. Persoanele care s-au apropiat ulterior de epicentrul exploziei, în căutarea dispăruților, au fost expuse la niveluri ridicate de radiații.

Devastarea Hiroshimei nu a dus imediat la predarea Japoniei. La 9 august 1945, maiorul Charles Sweeney a decolat cu un alt bombardier B-29, „Bockscar”, de pe insula Tinian. Norii groși care acopereau ținta principală, orașul Kokura, l-au obligat să se îndrepte spre o țintă secundară: Nagasaki. Dispozitivul nuclear transportat, numit cod „Fat Man”, a fost aruncat la ora 11:02. Bomba, mai puternică decât cea folosită la Hiroshima, cântărea aproape 10.000 de kilograme și era proiectată să producă o explozie echivalentă cu 22 de kilotone de TNT.

Totuși, așezarea geografică a orașului Nagasaki, amplasat în văi înguste între munți, a redus parțial efectul bombei și a limitat distrugerile la o zonă de aproximativ 4.200 de metri pătrați. Dispozitivul nuclear era o bombă mai avansată pe bază de plutoniu, de tipul celei testate în cadrul „testului Trinity”. Estimările privind numărul victimelor bombardamentelor diferă, unele rapoarte indicând până la 166.000 de morți, în principal civili.

La 15 august 1945, împăratul Japoniei, Hirohito, a anunțat la radio capitularea necondiționată a Japoniei, marcând astfel sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ulterior, la 2 septembrie 1945, armistițiul a fost semnat la bordul navei americane USS Missouri, consfințind oficial încheierea conflictului.