DECLARAȚIE: Intervenția în forță împotriva demonstranților de duminică a fost suspendată la intervenția ambasadelor străine

Privită dinspre România, Republica Moldova pare că face pași timizi spre normalitate. În fapt, este o concluzie superficială, bazată pe puținătatea informațiilor din media române, cel mai adesea preluate din medii obscure de la Chișinău. Și poate o consecință a fireștii atenții acordate marilor probleme cu care se confruntă Occidentul de a căror rezolvare depinde și viitorul României.

Pe termen lung și tocmai din perspectiva consecințelor situația din Republica Moldova nu poate fi tratată superficial.

Profesorul Armand Goșu, unul dintre puținii conectați la evoluțiile politice de peste Prut, descrie, într-un interviu pentru cursdeguvernare.ro, atmosfera în care s-a desfășurat mitigul de duminica trecută de la Chișinău, clarifică contextul actual și taberele care se confruntă. Și perspectivele de viitor ale Republicii Moldova.

Plecat ca un protest la adresa guvernării, duminică s-a strigat la Chișinau mai mult împotriva lui Vlad Plahotniuc. De ce?

Armand Goșu: Pentru că Plahotniuc controlează tot: și guvern și parlament și justiție și Curtea Constituțională și poliție și SIS și peste 80% din mass media din Republica Moldova.

Vorbim despre un om, Vladimir Gheorghevici Plahotniuc, care a luat captivă o țară întreagă, o țară cu 3,5 milioane locuitori. De ce să strige Jos guvernul Filip? Oricât ar fi de simpli, oamenii înțeleg: Filip nu există politic, este invenția lui Plahotniuc. De ce să strige Jos guvernul Filip? E ca și cum ai striga împotriva a ceva ce nu există. Deci, e foarte normal să strige Jos Plahotniuc.

Până la urmă, nu este mai important ca publicul din R. Moldova să constate eficianța guvernării, să constate evidenta diferență între promisiuni și fapte?

La 20 aprilie tocmai s-au împlinit trei luni de la instalarea guvernului Filip. Rezultatul este mult sub așteptări.

Pe lângă promisiunile guvernului de la învestire avem și o scrisoare a lui Dacian Cioloș către premierul Filip în care sunt menționate condițiile pentru deblocarea primei tranșe din împrumutul acordat Moldovei și mai avem un document mult mai temeinic, anume condiționalitățile UE pentru reluarea finanțării.

Unele promisiuni au fost onorate, de pildă alegerea unui nou guvernator al Băncii Naționale sau o nouă Lege a Procuraturii. E totuși prea puțin.

Activitatea guvernului s-a concentrat în primul rând pe consolidarea controlului politic asupra tuturor instituțiilor. Au fost schimbați șefi de instituții numiți pe vremea guvernelor trecute sau neafiliați politic cu oameni din Partidul Democrat controlat de Plahotniuc. Sute de instituții centale și locale sunt de-a valma decapitate iar în fruntea lor plasați oameni trimiși direct de la partid sau controlați de Plahotniuc.

Cât despre investigarea miliardului furat, una dintre condițiile importante pe care trebuie s-o îndeplinească noul guvern Filip, ancheta s-a limitat deocamdată la fostul premier Vlad Filat, iar subiectele în dezbatere publică sunt postările pe rețelele sociale ale lui Filat din arest și lista de convorbiri telefonice din închisoare a acestuia. Câteodată mai apar imagini cu denunțătorul fostului premier, controversatul primar de Orhei, Ilan Shor, care coboară în fața procuraturii din mașini de lux, înconjurat de gărzi de corp, cu un aer de om plictisit.

După trei luni de la preluarea guvernării e suficient de clar faptul că executivul condus de Filip promite mult și face puțin, accentuează blocajul instituțional, se extinde exasperarea ca stare de spirit în Republica Moldova cu riscul unei explozii sociale în momentul apariției unei simple scântei.

Care părea să se aprindă duminică…

Situația era foarte tensionată de câteva săptămâni. De altfel, acel miting organizat duminica trecută s-a pregătit sub o presiune enormă din partea instituțiilor statului și a media controlate de Plahotniuc.

Au fost campanii de presă agresive duse mai ales împotriva Platformei Demnitate și Adevăr și a liderului acesteia, Andrei Năstase. Mitingul de duminică, 24 aprilie, avea o semnificație specială: era un an de la începutul marilor demonstrații, deci trebuia testată capacitatea de protest a populației, și, în al doilea rând, demonstrația se desfășura după anunțul Curții Constituționale care a schimbat regulile jocului, prin alegerea președintelui de către popor și nu de către parlament ca până acum.

Puterea a urmărit probabil două obiective, în tentativa de a discredita pe cel mai activ partid din opoziție, Platforma DA: să demonstreze că nu mai poate mobiliza cetățenii la demonstrațiile de protest și să provoace dezordini publice ample pentru a compromite Platforma și pe liderii săi.

Primul obiectiv, guvernul a încercat și a reușit parțial să-l rezolve prin blocarea circulației microbuzelor, duminică, 24 aprilie, când Ministerul Transporturilor a amenințat și șantajat firmele de transport călători și chiar pe șoferi, circulația în multe raioane ale republici fiind blocată până seara. În acest fel, câteva mii de oameni – cel puțin – nu au putut ajunge în capitală pentru a participa la proteste.

Al doilea obiectiv, compromiterea Platformei și a lui Năstase prin utilizarea provocatorilor și a celebrilor „titușki”, prezenți în număr mare la Chișinău, după cum o demonstrează fotografiile, cred că a fost suspendat la intervenția ambasadelor străine.

Au ajuns la mine detalii despre faptul că cel puțin două ambasade occidentale importante erau îngrijorate, având informații despre ceea ce se pregătea, provocări care să ducă la arestări.

Totuși n-au fost arestări…

În centru, pe strada 31 August, pe mulți km, erau autobuze și camioane cu trupe ale Ministerului de Interne. Erau militari cu pistoale mitralieră Kalașnikov în brațe. Parcă așteptau ca demonstranții să ia cu asalt Parlamentul. Înțeleg că le-au făcut culoar protestatarilor să se apropie de clădire, însă ei au înconjurat guvernul, prin parc, au strivit iarba, dar nu s-au apropiat de intrările din spate, tocmai pentru a nu oferi pretext trupelor să intervină brutal.

Și mai e ceva specific demonstrațiile organizate de Platforma DA. Liderii platformei sunt foarte suspicioși, foarte atenți să nu intre în rândurile lor provocatori. Vorbim de oameni care au participat la marile mitinguri din perioada lui Gorbaciov, din 1989-1991, când s-a manifestat pentru limbă, pentru alfabet latin, pentru autonomie și apoi independență.

Ei știu să organizeze mitinguri chiar și în condiții foarte ostile.

Câți oameni au participat la miting?

Ca de obiecei, cifrele sunt foarte diferite - autoritățile vorbesc de un număr mic, în vreme ce organizatorii de un număr mult mai mare. Prietenii mei care au fost în piață vorbeau de circa 10.000 de oameni.

Să aduni atât de mulți oameni, singură, Platforma DA, mi se pare o performanță. Și 5.000 de oameni dacă erau la miting era o cifră seriosă. Niciun alt partid din Moldova nu poate mobiliza atât de mulți oameni. Nici măcar cu bani.

Colaborarea cu alți lideri ai opoziției pare să nu funcționeze…

Alegerea președintelui de către electorat și nu de către deputați în parlament, decisă de Curtea Constituțională, a modificat dramatic agenda publică. Cel care stătea cel mai bine în sondaje, Renato Usatîi, nu poate candida, pentru că nu are 40 de ani. Pare că și-a pierdut interesul pentru evoluțiile de la Chișinău. Începe să fie contestat și la Bălți unde-i ales primar. Dacă vrea să rămână jucător politic, el trebuie să meargă cu unul dintre candidații de la prezidențiale.

Natural, ar fi să-l sprijine pe socialistul Igor Dodon, care afirmă că-i orientat spre Est, dar care știe foarte bine că banii vin din Vest. Numai că Usatîi înțelege că asocierea cu Dodon o să-l ucidă politic. Ei sunt în competiție pe același segment de electorat. Dodon s-a retras primul, invocând sărbătorile religioase.

E cel puțin amuzant să observi cum socialiștii moldoveni sunt atât de evlavioși și respectuoși cu datinile bisericești. Iar Usatîi n-avea cursă de avion să-l aducă direct la Chișinău și n-a vrut să treacă pe la Saakașvili, prin Odesa.

În fapt, atât Dodon, cât și Usatîi au sperat ca Platforma DA să eșueze, să adune 500-1.000 de oameni, să apară violențe, iar liderii să fie arestați. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Cum explicați această coaliție putere-opoziție împotriva Platformei DA?

Pentru că e singura structura politică autentică antisistem care poate arunca în aer establishmentul de la Chișinău controlat de oligarhul Plahotniuc. Și de asta are acum nevoie Moldova. Trebuie reconstruit de la zero, cu alți oameni.

Partidul a apărut din stradă, de la manifestațiile spontate de acum un an, care au tot crescut în intensitate. Partidul „Demnitate și Adevăr” este un dușman de moarte al actualului status-quo din Moldova, de aceea polarizează, nu lasă pe nimeni indiferent. La fel polarizează foarte bine și liderul său, Andrei Năstase. Partidul nu este pilotat de forțe externe, liderii improvizează pe loc, cel mai adesea. Și asta se vede.

Nu au nici un fel de resurse financiare. Și este cel mai atacat mediatic. Nimeni n-ar fi rezistat la acest măcel mediatic. Trebuie să ai nervi de oțel. Deocamdată, Andrei Năstase rezistă. El e un buldozer. Însă, în spatele lui ar trebui să vină o altă echipă cu un proiect, cu Maia Sandu și alți lideri din noua generație, să construiască instituții conform standardelor vestice. Doar așa poate avea viitor Moldova.

Platforma DA este totuși o țintă a presei moldovene…

Media controlată de Plahotniuc repetă obsesiv faptul că DA este creația unor frați sau verișori Țopa, condamnați de justiția din Moldova, relativ recent. Sunt fugiți în străinătate de mai mulți ani.

Am urmărit reportajele televiziunii Publika a lui Plahotniuc, un proiect început de S. O. Vântu la Chișinău acum mulți ani, dar - cu toată bunovoința avută - n-am înțeles mare lucru. Sunt fracturi logice majore acolo.

Mai mult, am întrebat cunoscuți bine conectați în statul în care s-au refugiat de ce nu sunt extrădați. Doar Chișinăul a tot cerut extrădarea lor. Mi s-a sugerat că ar fi sub protecția unor instituții serioase acești oameni. Mi-e greu să cred că oameni care sunt sub protecția unor astfel de instituții, sunt supravegheați 24 de ore din 24, ar fi lăsați să comploteze cum să se răzbune pe Plahtoniuc pentru că le-a furat afacerile și i-ar fi condamnat folosindu-se de justiția moldovenească pe care o controlează.

Și apoi n-am o părere atât de proastă despre capacitatea intelectuală a moldovenilor. De pildă, nu cred că trebuie un complot al unor fugari ca să le deschidă ochii că trăiesc în mizerie și sărăcie, într-o țară coruptă, prizoniera unui singur om.

La Chișinău se vorbește din nou de alegeri parlamentare anticipate. Ce șanse sunt?

Minime. Partidul Democrat clasat pe locul 4 la alegerile din 2014, cu 15%, care astăzi în sondaje este la limita barierei de intrare în Parlament, sau chiar sub ea, deține prin șantaj și corupție majoritatea în parlament și controlează guvernul. PD nu va accepta sub nici o formă alegeri anticipate. Nu pentru că i-ar păsa de parcursul european sau de integrare, că s-ar schimba vectorul, iar Moldova ar porni-o spre Est dacă pierde Plahotniuc controlul asupra majorității parlamentare. Asta e o prostie. PD nu va accepta să piardă puterea pentru că liderii partidului nu pierd doar accesul la resurse, ci pierd propriile afaceri și averi și chiar își pierd liberatea. Este o luptă pe viață și pe moarte acolo. Regimul Plahotniuc va folosi tot arsenalul pentru a supraviețui.

De partea cealaltă, opoziția nu se poate mulțumi cu prezidențialele. Chiar dacă le-ar câștiga, nu se poate schimba prea mult, prerogativele președintelui rămân limitate, președintele va fi o păpușă pusă în vitrină. Va asista neputincios la abuzurile guvernării. Sau care va reacționa, prin postări pe facebook.

În același timp, situația opoziției e complicată, pe de o parte liderii ei cer anticipate, pe de altă parte, noile partide nu s-au organizat, n-au structuri teritoriale, n-au filiale, rețele, deci un scrutin parlamentar le-ar găsi nepregătite. Cred că ei cer anticipate, dar speră să nu le obțină. A mai cerut opoziția alegerea președintelui de către întregul popor, de parcă asta ar fi fi rezolvat toate problemele Moldovei, iar când într-un exercițiu de maxim cinism Curtea Constituțională le-a dat ceea ce au cerut, opoziția s-a trezit nepregătită.

Atunci, e cineva interesat de alegeri parlamentare anticipate?

O întrebare importantă… Cine? Socialiștii? Nu, desigur că nu-s interesați, ei pot să nu mai obțină cât au luat în 2014.

Comuniștii? Nici Voronin nu cred că va obține un scor bun, n-are de ce să vrea anticipate.

PLDM, altădată cel mai important partid pro-european? Nici vorbă, n-o să mai intre în parlament, de ce-ar vrea anticipate?! PL-ul lui Ghimpu și Chirtoacă? Ei execută ce vrea Plahotniuc, nu sunt lideri politici autonomi. Atunci, cine vrea anticipate?

Vor numai partidele care sunt în stradă: în primul rând, Partidul „Demnitate și Adevăr” care abia s-a format și care vrea să nu rateze momentul lansării în politica mare; mai vrea și „Partidul Nostru” al lui Usatîi, dar acesta este un partid de lider, iar primarul din Bălți era mult mai interesat de prezidențiale la care nu poate concura.

Maia Sandu nu cred că vrea, are mari dificultăți în organizarea unei structuri de partid, cu filiale, rețele teritoriale. Oricum, n-a cerut public anticipate. Practic, în acest moment, doar Năstase și Platforma DA vor cu adevărat anticipate. E prea puțin.

Potrivit sondajelor, populația vrea alegeri anticipate…

Ca să le obțină trebuie să se organizeze politic. Ea poate să vrea multe lucruri.

Dacă Plahotniuc reușește, cu bani de la București sau de la Bruxelles, să creeze impresia creșterii nivelului de trai, reformării instituțiilor, creșterea încrederii în guvern și parlament, ceea ce mi se pare oricum foarte puțin probabil, atunci cred că va organiza alegeri parlamentare anticipate.

Altfel, alegeri la termen, în toamna 2018.

Citiți continuarea interviului AICI și veți afla cine are cele mai multe șanse să devină președintele R. Moldova în opinia dlui Goșu.