ZECE întrebări pentru „FAVORITUL” cursei prezidențiale, Igor Dodon: Cui i-a vândut hotelul „Codru”?

Din păcate pentru viitorul acestei țări, unul din favoriții la prezidențialele din 30 octombrie 2016 este Igor Dodon.

Zic din păcate pentru că nu-l cred nici competent, nici curat, nici patriot în sensul adevărat al cuvântului. N-o să ascund, am un dispreț profund față de acest politician, pentru că îl consider unul dintre cei mai oportuniști.

Dar asta e, avem ce avem. El este reflecția preferințelor unei părți din oameni – chiar dacă părerea mea e că ei sunt mințiți. Din păcate, oamenii ăștia cred că lui îi pasă de ei.

Totuși, înainte de a se autointitula alternativa reală prezentei guvernări, înainte să ne dea asigurări că ar fi cinstit și necompromis (doar pentru că „nu există dovezi” – așa se justifică ei toți, nu?), înainte să se jure că va lupta cu oligarhii (atenție – Dodon este persoana care se referă insistent la „oligarhi” – la plural, nu singular), cred că ar fi foarte bine să ne răspundă la unele întrebări referitoare la trecutul și prezentul său politic. Încurajez în cel mai direct mod orice jurnalist, în special orice gazdă de talk-show politic ce îl va invita pe Dodon în următoarele două luni la emisiuni, să se inspire din aceste întrebări și să insiste pe niște răspunsuri clare și punctuale.

Astea sunt doar câteva întrebări pe care le-am acumulat în mine tot observându-l de-a lungul anilor. La asemenea întrebări cum sunt cele de mai jos nu ar trebui să acceptăm răspunsuri de genul

• „nu știu, nu îmi amintesc”. Nu. Amintește-ți. Pregătește-te de emisiune. E în interesul tău să mă convingi că ești curat.
• „nu sunt dovezi, arătați-mi dovezi”. Nu. Nu eu trebuie să îți arăt dovezi. Din nou, e în interesul tău să arăți toate dovezile posibile ce demonstrează că nu ai fost în niciun fel implicat.

1. Care a fost implicarea sa în calitate de Ministru al Economiei pe timpul comuniștilor, în 2008, când a fost privatizat la un preț mult sub valoarea pieței, Hotelul Codru (Codru a fost vândut unui offshore din Cipru, contra a circa 3,5 milioane de euro, pe când preţul de piaţă ar fi fost de 20 de milioane de euro, zice Europa Liberă)? Proprietatea statului a fost dăruită la preț de nimic la aprobarea (fie tăcită, prin inacțiune, fie activă, prin contrasemnare) lui Dodon.

Ce acte a semnat? Ce grupuri de lucru a instituit/condus? Cine a fost direct responsabil de acest proces? Cum a fost posibil ca sub supravegherea lui directă, statul a fost prejudiciat de 16,5 milioane euro din valoarea acestei proprietăți, în special când „cumpărătorul” era o companie offshore (sunt sigur că va da asigurări că nu știa cine este beneficiarul final)? Sau a executat o indicație politică de la Voronin și nu a pus nicio întrebare în plus? Sau va spune că nici nu bănuia că beneficiarul este Plahotniuc? Sau va zice că toate actele ce i s-au pus pe masă erau în ordine? Atunci 1) să arate direct cu degetul la cine a produs acel dosar și 2) să-și recunoască incompetența, datorită căreia a permis ca statul să renunțe la un activ cu valoarea de 20 milioane contra unei sume derizorii. Până și un student în anul doi știe prețurile la imobile din centrul Chișinăului, deaceea ar fi păcat să aflăm că Dodon nu știe pe ce planetă trăiește.

1. Să răspundă la câteva întrebări consecutive:

• Când a acces în funcția de Ministru al Economiei în perioada comuniștilor?
• Când Plahotniuc a demarat proiectul „Metalferos” – monopolul la exportul metalelor, asigurând dreptul unei singure companii, de stat, subordonată Ministerului Economiei, să exporte metalul uzat din Republica Moldova (cu utilizarea companiilor-tampon situate în offshore beneficiarul cărora era Plahotniuc)?
• Pe cine a numit Dodon, în calitatea sa de Ministru al Economiei, în Consiliul de Administrație a S.A. „Metalferos”?
• Să explice această simplă coincidență – de ce aceste evenimente sunt la distanța de mai puțin de un an?
• Aceleași întrebări pe monopolul de carne creat în Ministerul Economiei în perioada sa (nu, noi nu am uitat), despre care vorbește chiar Marian Lupu într-un video vestit puțin mai jos.

1. Să explice clar și credibil raționamentul său în cel puțin aceste voturi.

• Cum anume a fost convins să-l voteze pe Timofti președinte în 2012, știind că are voturile decisive? Acum, după ce au trecut patru ani, ne poate explica strategia sa de atunci? Dacă ea exista, să îi dăm apreciere strategului Igor Dodon, dacă ea nu exista, atunci exista altceva – voturi vândute.
• Cum a fost convins să demită guvernului Streleț? Ce a câștigat PD din asta e clar. Întrebarea mea e ce a câștigat Dodon. Sau o să zică din nou că ei „votează împotriva tuturor”? Asta nu e strategie în sine. Când demiți pe cineva, sau când pui pe cineva în funcție, ca mai sus, de obicei ai o agendă mai complexă decât „împotriva tuturor”.
• De ce raționamente s-a condus votând, de exemplu, Codul audiovizualului – proiectul ce îi aduce avantaje majore televiziunilor lui Plahotniuc, conform opiniilor independente ale societății civile.

1. Cum se întâmplă că fracțiunea socialiștilor rămâne intactă deja peste un an, inclusiv trecânt peste ianuarie 2016, când a fost investit cel mai nelegitim guvern pe care l-a avut Republica Moldova în toți 25 de ani – guvernul Filip? Cum se întâmplă că în prezenta alianță de guvernare s-au întrunit liberali, liberal-democrați, democrați, comuniști, PPEM-iști? Un fel de „Turnul Babel” e această alianță. Și totuși, tentaculele PD au ajuns peste tot, nu și la PSRM. Să fie o simplă speculație că Plahotniuc îl păstrează intact pentru o chestie de viitor? Să-l vedem pe Dodon cum se bate cu pumnul în piept că are cei mai integri oameni în fracțiune. Să o vedem și pe asta.
2. Să ne explice, totuși, ce s-a întâmplat anume în acest video, unde a fost prins rușinos cu minciuna:

Relațiile de vasalitate sunt văzute de la o poștă. A sărit ca ars să nu cumva să stea așezat când Plahotniuc trece pe lângă el. La prima tentativă sale de a-și justifica reacția de moment (video de mai sus) a fost prins cu minciuna. Să mai încerce.

6. Să ne spună clar, pe ce platformă candidează în aceste alegeri? Pro-est, pro-vest, sau echilibrat? Pentru că de-a lungul anilor s-a tot poziționat în funcție de cum bătea vântul – când acolo, când acolo, când acolo. Care este identitatea politicianului Igor Dodon în 2016? Să încerce să ofere cumva garanții că, odată ajuns Președinte, nu-și va schimba din nou macazul, așa cum a făcut-o nu o dată. Nu, nu mie, că eu cu el nu votez. Să încerce să dea asigurări potențialilor săi alegători că nu îi va trăda. Răspunsuri generale de genul „voi fi Președintele tuturor cetățenilor” nu se acceptă. În primul rând, pentru că acest răspuns nu dă nicio claritate, în al doilea rând, pentru că e fals. Dodon până acum a reușit să ofenseze peste jumate din populația asta prin declarațiile sale românofobe, antieuropene, antiamericane, antiucrainene, dar de asemenea, xenofobe, homofobe și misogine. Dat fiind istoricul său, el deja nu poate fi președintele tuturor.

7. Să explice, totuși, cum se întâmplă că un om ce a lucrat toată viața pe la stat are averile pe care le are el? A fost profesor, a lucrat pe la Bursa de Valori, după care s-a propulsat în Ministerul Economiei. De unde mașinile și imobilele de care dispune el oficial și neoficial? Ca să nu speculăm prea mult, să ne rezumăm doar la cele oficiale (aici ultima sa declarație de avere):

• casă de locuit de 162 de metri pătrați în Chișinău cu valoarea cadastrală de peste 2 milioane de lei (adică, cu o valoare de piață de cel puțin 3 ori mai mare – oricine înțelege 2+2 în piața imobiliară din Chișinău va fi de acord). Plus terenul de 6 ari.
• împrumut de la bancă (oare care bancă? Victoriabank, cumva?) la doar 8% anual – în le!. Oricine știe câte ceva despre băncile noastre ar avea multe întrebări. Oamenii „de rând” nu pot obține așa dobânzi la creditele în euro, iar Dodon a reușit să ia un credit în lei la 8%, adică sub rata inflației. Adică banca pierde bani făcând business cu Dodon. Cum respectă banca normele prudențiale în acest caz nu mai știu și nu e subiectul acestui articol – dacă BNM tace, eu ce să zic?
• La asta mai adăugăm vacanțele plătite din ”puținul pe care-l are”, cu care singur se laudă pe facebook – Austria, Italia, Grecia și tot așa. Nu e problema în faptul că merge în vacanță. E super. Întrebarea e de unde un politician cu CV de funcționar public toată viața, are așa bani? Pe hârtie are o familie destul de sărăcuță cu venituri oficiale de puțin peste 250 mii lei anual (plus 100 de mii nu știu ce indemnizații – probabil indemnizație de familie vulnerabilă cu mulți copii).

1. Și nu în ultimul rând: să ne amintim de încă un video, ceva mai vechi, unde Marian Lupu își permite prin 2009 să vorbească deschis despre Plahotniuc – video despre „Curtea Domnească a lui Voronin”. De-a lungul anilor eram concentrați pe prestația lui Lupu și prezența lui Dodon a fost cumva secundară. Să ne spună acum – el își menține aceeași poziție despre acele timpuri? Sau ar avea ceva de adăugat?
2. Să încerce să explice comportamentul holdingului media deținut de Plahotniuc vizavi agenda politicianului Igor Dodon și Partidul Socialiștilor în general. Există vreun pact de neagresiune de care ar trebui să cunoaștem? Nu de alta, dar pe alte exemple vedem foarte bine de ce tratament au parte proiectele politice care într-adevăr nu convin lui Plahotniuc. Sau, mai bine zis, de care acesta se teme direct. Răspunsuri de genul ”nu știu”, nici aici nu se acceptă. Da, și dacă tot vorbim despre mass-media, cum anume a reușit atât de ușor să treacă prin mașinăria controlată de PD în tot procesul de obținere a licențelor pentru câteva posturi TV loiale lui Dodon. Am văzut, pe alte exemple, cum se încordează toată mașinăria atunci când trebuie de pus bețe în roate cuiva ce reprezintă un pericol real. De era deștept, făcea cel puțin un mic scandal, de ochii lumii. Ah. Riscul era prea mare să fie nevoit să dea în Plahotniuc? De aia nu s-a recurs la nici măcar aparența de victimizare?
3. Și ultima, probabil cea mai importantă întrebare. O întrebare ce ține de viitorul lui Dodon. Să răspundă clar și răspicat – va face vreodată Igor Dodon și PSRM, vreo alianță cu oricare din forțele politice controlate de Plahotniuc, sau nu? Fie asta Partidul Democrat, fie alt partiduț ce ar putea fi scos la rampă? Să răspundă direct și frontal la cel puțin o întrebare. Astfel ar putea încerca să ne demonstreze – este Igor Dodon candidatul acceptabil de Plahotniuc, sau nu?

E simplu să te dai în spectacol ținându-te de „prezumția nevinovăției” – „не пойман – не вор”. Așa fac toți pe la noi, așa face și Dodon. Totuși, față de Dodon sunt multe întrebări – atât din perioada în care era la guvernare, cât și din perioada când este în aparentă, docilă și foarte comodă opoziție. Luate în parte, doar una din aceste (și alte) întrebări poate suna a insinuare și speculare. Luate împreună, totuși, ele au o greutate suficientă ca să nu știm exact răspunsul la principalele întrebări – a furat Dodon vreodată de la stat, sau nu? A avut (sau are) Dodon înțelegeri secrete cu Plahotniuc, sau nu? Este Igor Dodon șantajabil/șantajat de Plahotniuc, sau nu?

Dodon are marea misiune să ne arate el că nu este controlabil sau șantajabil, așa cum se tot zvonește. Nu pur și simplu să stea în defensivă și să aștepte cineva să demonstreze că este. Nu. Pentru a fi luat în serios el este cel ce trebuie să ne răspundă clar și răspicat, convingător, argumentat și punctat, la aceste și multe alte întrebări de care a fugit de-a lungul anilor.

Despre Dodon va mai urma, parcă simt. Atât, până una-alta.

Text de Dumitru Alaiba