Viitor incert pentru centrala nucleară Zaporojie, între controlul rus și gestionarea internațională

Centrala nucleară Zaporojie, cea mai mare din Europa, este un punct central în planul de pace susținut de președintele SUA, Donald Trump, pentru soluționarea conflictului de aproape patru ani dintre Rusia și Ucraina. Această instalație se află printre cele 20 de puncte expuse de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, într-o propunere de acord de pace.

Rusia a preluat controlul centralei în martie 2022, anunțând apoi intenția de a o include în propria rețea electrică. Deși majoritatea statelor consideră că centrala aparține Ucrainei, Moscova pretinde că este proprietatea sa, administrată de o filială a companiei nucleare Rosatom. Zelenski a subliniat, la sfârșitul lunii decembru, că partea americană ar fi sugerat o administrare trilaterală a centralei, incluzând Ucraina și Statele Unite, sub conducerea unui manager-șef american.

Conform președintelui ucrainean, propunerea Kievului include utilizarea comună a centralei, cu SUA care decide asupra jumătate din energia produsă. Pe de altă parte, presa din Rusia a menționat că s-ar lua în considerare o gestionare comună ruso-americană a centralei. Situată în orașul Enerhodar, pe malul fluviului Nipru, centrala are șase reactoare de concepție sovietică, construite în principal în anii '80, cu o capacitate totală de 5,7 gigawați, conform Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.

După ce Rusia a preluat conducerea, cinci reactoare au fost oprite, iar ultimul a încetat să producă energie în septembrie 2022. Administrația rusă declară că toate reactoarele sunt acum „în oprire la rece”. Funcționarea sistemelor de siguranță depinde de liniile electrice din Ucraina, care au fost întrerupte de 11 ori, forțând astfel utilizarea generatoarelor diesel de urgență.

Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, a avertizat cu privire la riscurile continue pentru siguranța nucleară cauzate de conflictul armat din jurul centralei. Rusia dorește să redeschidă centrala când condițiile de securitate o permit, fără a exclude posibilitatea livrării energiei către unele regiuni din Ucraina. Totuși, analiștii ucraineni sunt de părere că Moscova urmărește să acopere deficitul energetic din sudul Rusiei.

În decembrie 2025, autoritatea nucleară rusă a emis o licență pentru operarea reactorului nr. 1, gest întâmpinat de Kiev ca fiind ilegal și periculos. Centrala este crucială pentru Ucraina, în contextul în care deficitul energetic, estimat la 4 gigawați, echivalentul a patru reactoare de la Zaporojie, afectează sever țara. Recuperarea capacității pierdute ar putea dura între cinci și șapte ani, cu readucerea centralei la funcționare deplină necesitând încă cinci-șase ani.

Un obstacol major este lipsa apei necesare răcirii reactoarelor, după distrugerea barajului Kahovka în 2023. Rezervorul care asigura racirea a fost grav afectat, nivelul apei din bazinul de răcire al centralei scăzând cu peste 15%, potrivit Energoatom, operatorul nuclear ucrainean. Fără un aport adecvat de apă, atât reactoarele, cât și bazinele de combustibil uzat sunt expuse riscurilor grave de supraîncălzire, cu potențiale consecințe severe pentru siguranța nucleară.