VIDEO // Cum se trăieşte în BUNCĂRUL de război al lui Volodimir Zelenski: fără telefoane, lumină şi fără somn

Potrivit unui oficial guvernamental, buncărul a fost folosit o singură dată în ultimele luni, după ce în vară au fost primite informaţii potrivit cărora ruşii plănuiau un atac asupra sediului guvernului. Un strateg militar, ţinând o hartă mare împăturită sub braţ, a ieşit dintr-unul din birourile palatului în care se desfăşura reuniunea militară. El a plecat în viteză pe un coridor marcat cu puncte de tragere pentru a ajuta forţele ucrainene să îl protejeze pe preşedinte în cazul unui asediu.

La scurt timp după aceea, un soldat care stătea în apropiere a sărit în picioare. Şi ceilalţi din sală s-au ridicat în picioare în momentul în care Zelenski, identificabil în mod clar după statura sa mică şi după hanoracul negru cu glugă, marcă înregistrată pe care scrie "Sunt ucrainean", a traversat sala urmat de un grup de consilieri.

Întregul an trecut a fost un test de anduranţă pentru Zelenski şi funcţionarii săi, care lucrează 18 ore pe zi, şapte zile pe săptămână, şi adesea dorm în clădirea întunecată a birourilor lor pentru propria lor protecţie. Abia dacă îşi văd familiile. Zelenski, care are o fiică adultă, Oleksandra, reuşeşte să îşi vadă fiul de zece ani, Kirilo, cam o dată la zece zile. Un consilier i-a dezvăluit reporterului că traiul în întuneric, departe de soţia sa, Olena, şi de copiii săi, au pus pe preşedinte "o mare presiune".

Operațiunea „buncărul”


În noaptea dinaintea invaziei, principalele personalităţi din guvernul ucrainean au fost mutate imediat în buncăre subterane, cu ordinul din partea armatei de a rămâne acolo până la noi ordine. "Nu vezi soarele, nu ştii cât e ceasul. Dacă Putin a fost în buncărul său (în timpul pandemiei), atunci nu este surprinzător că a înnebunit. Nu am vrut să rămân acolo prea mult timp", a povestit un oficial. Potrivit unei surse guvernamentale, planul iniţial a fost de a rămâne sub pământ timp de o săptămână. Dar evenimentele de afară au provocat o schimbare de plan.

Pe măsură ce forţele ruseşti capturau mai multe oraşe şi localităţi din Kiev şi din împrejurimi, timp de câteva săptămâni a părut că şi capitala va cădea cu siguranţă. Zelenski şi cei mai apropiaţi consilieri ai săi au petrecut cea mai mare parte a celor două luni trăind în subteran, ieşind la suprafaţă intermitent, pentru a asigura populaţia că nu a fugit.

Cei invitaţi să locuiască alături de preşedinte în buncărul subteran au fost puşi să semneze un acord de confidenţialitate care le interzicea să împărtăşească orice detalii despre designul, locaţia sau dotările buncărului. Nu li s-a permis nici măcar să vorbească despre mâncarea pe care o consumau.

Izolată dedesubt, echipa a trăit războiul prin intermediul iPhone-urilor lor. Zilele preşedintelui erau adesea o succesiune de întâlniri, interviuri şi apeluri către liderii mondiali. Somnul era pe apucate şi adesea deranjat. Un ministru îşi aminteşte trauma şi teroarea acelor prime zile, spunând: "Nu mai vorbim prea mult despre asta". La câteva ore după invazie, gărzile din interiorul complexului securizat au stins luminile în timp ce în jurul cartierului guvernamental au izbucnit schimburi de focuri de armă. Lui Zelenski şi câtorva consilieri ai săi li s-au dat veste antiglonţ şi puşti de asalt.

„Suntem cu toții aici”

Echipa din interiorul Bankova a trebuit să inoveze. Un moment-cheie a fost atunci când Zelenski, Iermak şi alţi consilieri de rang înalt au ieşit pentru scurt timp din buncărul lor subteran în a doua noapte a invaziei, în timp ce forţele ucrainene se luptau cu ruşii pe străzile din apropiere. Au ieşit pentru a înregistra un mesaj de 40 de secunde adresat poporului său. Clipul video, înregistrat noaptea târziu pe telefonul preşedintelui, a fost un răspuns la dezinformarea rusă potrivit căreia acesta ar fi părăsit ţara. „Suntem cu toţii aici”, a spus Zelenski. „Ne aflăm în Kiev. Noi apărăm Ucraina”. Discursul a galvanizat naţiunea.

Determinarea lui Zelenski i-a surprins pe mulţi. Dar nu şi pe Mikola Solski, ministrul agriculturii şi alimentaţiei. „Am văzut de multe ori că este foarte rezistent”, a spus el. „Chiar şi încăpăţânat”, adaugă ministrul. Spre uimirea lumii care privea, Ucraina nu numai că a rezistat atacului rusesc, dar a început să riposteze. „În primul rând, Rusia a subestimat capacităţile noastre defensive. În al doilea rând, ei şi-au supraestimat propriile capacităţi”, spune un fost profesor la Cambridge care acum îl consiliază pe Zelenski.

Fuga după burger


Pe măsură ce trupele ruseşti fugeau înapoi spre poziţiile defensive din estul Ucrainei, iar oraşul Kiev începea să se redeschidă treptat, cei din interiorul Bankova se săturaseră de viaţa din buncărul subteran. Un oficial a povestit despre noaptea în care a decis să îşi încerce norocul şi să părăsească adăpostul antiatomic securizat pentru a lua masa la un restaurant recent redeschis. Într-un moment de răutate, el a făcut o fotografie a mesei şi a trimis-o unui parlamentar ucrainean de rang înalt care încă nu ieşise la suprafaţă. Sursa îşi aminteşte: "El a răspuns "Unde eşti" şi apoi a urmat o mulţime de înjurături. Apoi a venit la restaurant, a comandat un burger şi a luat mâncare la pachet pentru toţi ceilalţi şi a dus-o înapoi în buncăr".

Deşi ruşii se retrăseseră spre est, Bankova era încă în stare de criză. "Nu a existat nicio perioadă de timp în care să nu avem o situaţie complicată pe câmpul de luptă", a declarat Daşa Zarivna, unul dintre cei mai importanţi consilieri ai lui Zelenski. "Ceea ce este foarte special la preşedinte şi la echipa sa este că întotdeauna îşi stabilesc aşteptări foarte mari. Chiar şi atunci când nimeni nu crede, ei fac tot ce este posibil. Când lucrezi cu ei, începi să te inspiri din energia lor şi îţi depăşeşti mereu limitele", explică Zarivna.

Timp de mai multe luni, şedinţele de cabinet s-au ţinut în subteran, în staţia de metrou Maidan Nezalejnosti - a avut parte şi de o vizită surpriză din partea grupului U2, care a susţinut un concert improvizat acolo în luna mai a anului trecut.

Cum e viața la Kiev


Pentru lumea exterioară, Kievul de astăzi arată şi se simte ca orice capitală plină de viaţă. Locuitorii oraşului merg la serviciu, fac mişcare, merg la cinema şi socializează în baruri şi restaurante. La orele de vârf, maşinile se aşează una lângă alta pe drumurile principale, în timp ce oamenii se întorc acasă de la serviciu. Cu toate acestea, Kievul şi restul Ucrainei încă se confruntă cu pene de curent după bombardarea aproape constantă a infrastructurii critice a ţării de către ruşi. Zumzetul generatoarelor, care ajută la menţinerea luminilor aprinse pentru restaurante, magazine şi alte afaceri, poate fi auzit de-a lungul multor străzi comerciale principale din oraş. Chiar şi cluburile de noapte au găsit o modalitate de a rămâne deschise. Kievul şi oamenii săi s-au adaptat la viaţa în război, deşi oraşul poartă încă multe din cicatricile conflictului.

Clădirile distruse din unele cartiere domină linia orizontului, în ciuda unui program impresionant de reconstrucţie. Deşi oamenii sunt în mare parte capabili să îşi ducă viaţa normală, în ciuda faptului că au fost nevoiţi să se adăpostească în mod regulat în timpul raidurilor aeriene frecvente, locurile de joacă din oraş sunt practic goale. Kievul este un oraş cu puţini copii, mulţi dintre ei fugind împreună cu mamele lor în părţi mai sigure ale lumii.

Decanul care dirijează drone

„Mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit în timpul vizitei mele mi-au spus că cel mai dificil lucru legat de viaţa în război este imposibilitatea de a face planuri de viitor. În faţa gării principale din Kiev, am întâlnit un soldat epuizat, care fuma o ţigară. Tocmai se întorsese de pe linia frontului, cu o privire bântuită. Originar din regiunea asediată Doneţk, a fost cândva decan la facultatea de tehnologie a informaţiei, dar acum se trezeşte dirijând drone ucrainene pentru a spiona inamicul”, povesteşte reporterul britanic.

Aflat la Kiev într-o scurtă călătorie pentru a-şi vizita părinţii, era pesimist că războiul se va încheia curând. "Cred că va continua mult timp, este foarte greu să învingi inamicul. Efectivele, armamentul şi armele lor sunt mult mai mari decât ale noastre. Singura modalitate de a învinge este cu ajutorul tehnologiilor occidentale şi a motivaţiei noastre", mărturiseşte militarul.

Un alt soldat, un rezervist, care urma să fie detaşat pe linia frontului, este ferm convins că trebuie să se încheie înainte de toamna acestui an. "Am avut deja o iarnă fără încălzire şi electricitate", a spus el. "Este foarte greu pentru familiile noastre să trăiască într-o astfel de situaţie. Ar fi imposibil pentru noi să mai facem acest lucru din nou", spune el.

Din ce trăiește Ucraina

O prioritate pentru Bankova este să menţină economia în funcţiune. De la începutul războiului, s-a înregistrat o scădere a PIB-ului de 20-30%. Vara trecută, ţara a fost la un pas de faliment, care a fost evitat doar atunci când s-a făcut un apel direct la ministrul german de externe pentru sprijin suplimentar. Jumătate din veniturile statului provin acum din ajutoare externe, iar o parte semnificativă din uriaşa sa industrie agricolă.

Ucraina, cunoscută ca fiind grânarul Europei, contribuie în mod normal cu 15% din porumbul mondial, 10% din grâul mondial, 15% din orz şi aproape jumătate din uleiul de floarea-soarelui. Menţinerea producţiei şi a exporturilor în faţa rachetelor ruseşti este principala responsabilitate a lui Solski, ministrul pentru politica agrară.

Mulţi fermieri au ales să se înroleze în forţele armate pentru a-şi apăra ţara, ceea ce a afectat semnificativ producţia. Lipsa exporturilor a avut un efect surprinzător asupra aprovizionării cu alimente la nivel mondial, în special în Africa, unde mai multe naţiuni au fost dependente de cerealele ucrainene.

Efort diplomatic uriaș

Ucraina cheltuieşte timp şi resurse uriaşe pentru acţiuni diplomatice, iar Zarivna, consilierul principal al preşedintelui, a declarat că Bankova vizează ţări care "nu sunt susţinători" în Parlamentul European. Printre acestea se numără Ungaria. Premierul Ungariei, Viktor Orban, este un critic al regimului lui Zelenski şi a declarat că se va opune prin veto oricăror sancţiuni ale UE împotriva Rusiei care afectează energia nucleară.

"Unii transmiteau chiar mesaje pro-ruseşti şi asta nu a fost uşor", a spus Zarivna. "Trebuie să venim şi să explicăm, să explicăm şi să explicăm", adaugă ea. Consilierul Andrii Iermak este furios că sute de cântăreţi, artişti şi influenceri ruşi pro-război pot călători liber în Occident. A existat un şoc în Bankova atunci când Philipp Kirkorov, descris drept "cântăreţul favorit al lui Putin", a participat luna aceasta la premiile Grammy din Los Angeles. Iermak le-a scris giganţilor occidentali din domeniul tehnologiei, inclusiv Spotify, cerându-le să îi elimine pe propagandiştii ruşi de pe platformele lor, precum şi celor de la BP şi Shell, îndemnându-i să reducă şi mai mult afacerile cu Rusia şi să nu mai "profite de pe urma produselor ruseşti".

Oficialii din Bankova sunt pe bună dreptate mândri de ceea ce au realizat în decurs de un an. Puţini lideri mondiali au crezut că Ucraina ar putea supravieţui invaziei ruseşti atât de mult timp.

În timp ce Iermak este forţat să lucreze în întunericul relativ din Bankova, el speră că eforturile diplomatice recente au declanşat un moment de iluminare pentru restul lumii. În ajunul marcării unui an de război, el are un mesaj dur pentru aliaţii occidentali ai Ucrainei: "Este posibil să punem capăt acestui război în acest an. Nu este absolut necesar să avem o a doua aniversare. Daţi-ne tot ceea ce avem nevoie pentru a câştiga".