Viața marelui scriitor Lev Tolstoi, excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă

Lev Tolstoi este cel mai bine cunoscut pentru operele sale „Război și Pace” și „Anna Karenina”, considerate cele mai bune romane scrise vreodată.

Printre operele mai scurte ale lui Tolstoi se numără „Moartea lui Ivan Ilici” care este de obicei considerată printre cele mai bune exemple ale nuvelei.

În ultimele trei decenii din viață, Lev Tolstoi a câștigat renume mondial pentru ideile lui asupra religiei și moralității. Doctrina sa privind rezistența nonviolentă a avut o influență semnificativă asupra lui Mahatma Gandhi și numeroase alte personalități din secolul XX. Deși ideile religioase ale lui Tolstoi nu mai sunt cuvinte acum cu respectul de altădată, interesul cu privire la viața și personalitatea sa a crescut de-a lungul anilor.

Majoritatea cititorilor sunt de acord cu descrierea făcută de Matthew Arnold, poet englez din secolul XIX, că un roman de Tolstoi este o operă de artă și o bucată de viață. Autorul rus Isaak Babel a comentat că, dacă lumea ar putea scrie despre sine, ar scrie la fel ca Tolstoi.

Unul dintre cei mai bine documentați scriitori din istorie

Școlit acasă, Tolstoi s-a înscris la Universitatea din Kazan în 1844 ca student al limbilor orientale. Totuși, rezultatele sale slabe l-au forțat în curând să se transfere la facultatea de drept.

După ce a părăsit universitatea în 1847 fără diplomă, Lev Tolstoi s-a întors la Iasnaia Poliana, casa în care s-a născut și acolo unde avea de gând să se educe singur și să aibă grijă de moșia sa.

În 1847, Tolstoi a început să țină un jurnal, care mai apoi a devenit laboratorul său pentru experimente de autoanaliză și mai apoi pentru ficțiune. Tolstoi a continuat să scrie în jurnale pe tot parcursul vieții sale, astfel că este unul dintre cei mai bine documentați scriitori din istorie. Tolstoi și-a început primul jurnal cu dezvăluirea că ar fi contractat o boală venerică.

Lev Tolstoi a rămas pe tot parcursul vieții un „arhaic”

După Războiul Crimeii, Lev Tolstoi demisionează din armată și este inițial lăudat de lumea literară de la Sankt Petersburg. Însă, orgoliul său înțepător, refuzul de a se alătura vreunei tabere intelectuale și insistența sa asupra independenței complete i-au adus curând antipatia intelectualității radicale. Astfel, Tolstoi a rămas pe tot parcursul vieții un „arhaic”. În 1857, Tolstoi a călătorit la Paris și s-a întors după ce și-a pierdut toți banii la jocuri de noroc, scrie Britannica, citată de descopera.ro.

După întoarcerea sa în Rusia, Tolstoi s-a hotărât că adevărata sa vocație era pedagogia, așa că a organizat o școală pentru copiii de țărani pe moșia sa.

Operele lui Tolstoi în timpul anilor 1850 și 1860 au experimentat cu noi forme de îngrijorări morale și filosofice.

O stare profundă de disperare existențială

Căsătorit și aflat cu familia sa la Iasnaia Poliana, Lev Tolstoi și-a atins apogeul creativității. A scris „Război și Pace”, iar apoi, după o pauză în care a contemplat un roman despre Petru I al Rusiei și s-a întors pentru scurt timp la pedagogie, Tolstoi a scris un alt roman important, „Anna Karenina”. Aceste două opere împărtășesc o viziune despre experiența umană înrădăcinată în aprecierea pentru viața zilnică și virtuțile prozaice.

După ce a finalizat „Anna Karenina”, Tolstoi a fost cuprins de o stare profundă de disperare existențială, pe care a descris-o în „Confesiunea mea”. Toate activitățile păreau pur și simplu inutile, iar Tolsoi, impresionat de soarta oamenilor de rând, s-a îndreptat spre religie.

Atras inițial de Biserica Ortodoxă Rusă în care s-a născut, Tolstoi a decis rapid că toate Bisericile Creștine erau instituții corupte care au falsificat adevăratul creștinism. Tolstoi și-a devotat restul vieții dezvoltării și promovării proprii sale credințe. A fost excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă în 1901.

Cum a murit Lev Tolstoi?

Cu excepția fiicei sale, Aleksandra, pe care a făcut-o moștenitor, familia lui Tolstoi a fost separată sau chiar ostilă învățăturilor sale. Soției sale îi displăcea în special prezența constantă a discipolilor. Astfel, viața lor cândva fericită a devenit una dintre cele mai celebre căsnicii nefericite din istoria literară.

În 1910, chinuit de situația sa domestică și de contradicția dintre viața sa și principiile sale, Lev Tolstoi a evadat în cele din urmă pe ascuns de la Iasnaia Poliana, însoțit de Aleksandra și medicul său. În pofida dorinței sale pentru intimitate, presa internațională a reușit în curând să relateze despre activitățile sale. În decurs de câteva zile, Tolstoi a contractat pneumonie și a murit de insuficiență cardiacă la gara din Astapovo.